Drept

Noțiunea și varietățile contractului de autor

Valorificarea unei opere poate avea loc direct și prin contract.

Prin valorificarea directă se are în vedere realizarea prin mijloace proprii ale autorului, care își aduce opera la cunoștința publicului. Ea poate îmbrăca forma unui contract civil. Condițiile valorificării directe se stabilesc prin acordul liber al părților atât în ceea ce privește forma contractului, cât și drepturile patrimoniale ale autorului.

Contractul de autor este un contract de drept civil care reglementează condițiile de folosire a operei autorului de alte persoane. În ultimul timp, în legătură cu modificările, apariția elementelor legislative noi despre dreptul de autor a suferit unele schimbări și însăși noțiunea de autor.

Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune, dacă legea nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul.

Principalele contracte care sunt cunoscute, având drept obiect dreptul de autor sunt:

• contractul de editare;
• contractul de reprezentare publică;
• contractul de folosire a unei opere într-un film;
• contractul de utilizare a unei opere prin radio sau televiziune.

Toate aceste contracte au următoarele trăsături comune:

• au ca obiect transmiterea temporară a dreptului de a utiliza o operă determinată;
• sunt contracte consensuale;
• sunt contracte bilaterale;
• au un caracter oneros;
• sunt contracte încheiate intuitu personae;
• sînt încheiate în formă scrisă.

Contractul de editare cedează temporar dreptul sau de reproducere și difuzare a unei opere.

Contractul de reprezentare în public este un contract prin care autorul cedează dreptul de reprezentare în public a unei opere dramatice, dramatico-muzicale, coreografice sau de pantomimă. Pentru a-l caracteriza acest tip de contract în raport cu alte contracte, este important de menționat două observații, și anume:

• spre deosebire de contractul de editare, cesiunea dreptului de reprezentare nu trebuie (în mod necesar) să fie exclusivă;
• în domeniul dramatic, muzical și coreografic contractele sunt adesea încheiate nu direct cu autorii, ci cu asociațiile sau agențiile care îi reprezintă.

Contractul de reprezentare este contractul prin care autorul cedează, în condițiile stabilite, dreptul de a comunica opera publicului.

Contractul de folosire în film a unei opere. Prin acest contract autorul cedează exercițiul dreptului de folosire în film a unui scenariu cinematografic sau a unei compoziții muzicale.

Contractul de difuzare a unei opere prin radio și televiziune – prin intermediul acestui contract autorul cedează dreptul său de a comunica opera sa prin radio sau televiziune.

Modul prin care o operă poate fi adusă la cunoștința publicului prin radio și televiziune poate fi diferit: executarea sau reprezentarea în direct din studio sau într-un spectacol, fixarea prealabilă prin înregistrarea sonoră sau audiovizuală pe discuri sau casete accesibile în magazine și fixarea prealabilă în vederea radiodifuzării sau televizării.

Contractul de licență exclusivă și neexclusivă

În cazul în care legea nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive pot fi transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive. Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se consideră neexclusivă.

Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul, în limitele stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.

În cazul unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această licenţă, valorifica opera ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a acesteia. Licenţiatul nu are dreptul să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.

Prin transmiterea dreptului de autor neexclusive autorul are dreptul de a încheia mai multe contracte cu diferite persoane, acordîndu-le drepturi egale de folosire a operei prin aceeași metode.

Clauzele esențiale ale contractului de autor

Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice poate fi încheiat şi în formă verbală.

În cazul în care în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se exercită dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului RM.

În cazul în care în contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe nu este indicat termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la data încheierii, dacă se referă la valorificarea unei opere fără modificări, şi pe un termen de 5 ani, dacă se referă la valorificarea unei opere adaptate sau altfel modificate ori traduse.

Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor prezentei legi se consideră nule şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de lege.

Orice clauze ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor opere pe o anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.

În contractul de autor, remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din venitul obţinut ca urmare a valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei taxe forfetare, sau în conformitate cu tarifele remuneraţiei aprobate de organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sau în oricare alt mod.

Guvernul aprobă tarifele minime ale remuneraţiei de autor în procente sau sub formă de taxe forfetare.

Elementele contractului de autor

Părțile contractului de autor sunt autorul sau succesorul lui legal în drepturi, pe de o parte, și pe de altă parte – clientul.

Autorul este persoana fizică prin a cărei muncă și a cărei idei a fost născută opera care este în continuare obiect al dreptului de autor. La fel, în noțiunea de autor intră atît autorul, cît și coautorii care au luat parte la crearea operei de față.

Pentru a încheia un contract este necesar acordul tuturor celor ce au participat la crearea operei date, deci a tuturor coautorilor, dacă acestea sunt mai mulți, sau este de ajuns semnătura unuia din acestea, dacă acesta din urmă au o procură, care le dă dreptul de a încheia contractul din numele tuturor coautorilor.

Un alt subiect al contractului de autor poate fi editura sau beneficiarul care încheie contract cu autorul în scopul trecerii unei părți din drepturi în posesia sa pe un termen prevăzut în contract.

Editura este o instituție care este creată pentru editarea, reeditarea operelor de artă literare și științifice.

La fel părțile contractului pot fi și succesorul legal (persoana care a devenit purtător a dreptului de autor în baza prevederilor legale). Aceștia, în primul rînd, fiind moștenitorii.

Forma contractului de autor este formă scrisă obligatorie, expres prevăzută. Urmează a fi respectată formă scrisă fără nici o autentificare notarială.

Dacă este indicat teritoriul pe care se vor difuza exemplarele de carte, dreptul transmis se va exercita numai în limitele teritoriului național.

Dacă în contractul de autor lipsește clauza privind teritoriul pe care se execută dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului RM.

Obiectul contractului de autor este rezultatul unei activităţi creatoare intelectuale din partea autorului. Adică, opera creată de autor și este obiect al contractului.

Particularitățile transmiterii dreptului de autor prin alte mecanisme juridice

Conform Regulamentului privind înregistrarea contractelor de cesiune, licenţă, gaj şi franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială, aprobat prin HG nr.612/2011, înregistrarea contractului de gaj se realizează în baza unui demers, care trebuie să conţină următoarele:

• datele de identificare ale debitorului gajist şi ale creditorului gajist, cu respectarea condiţiilor stabilite la prezentul Regulament;
• numele şi adresa reprezentantului/mandatarului autorizat, cu respectarea condiţiilor stabilite la prezentul Regulament, dacă pentru înregistrarea contractului a fost desemnat un reprezentant/mandatar autorizat;
• numărul titlului de protecţie la care se referă gajul;
• adresa pentru corespondenţă;
• semnătura părţii contractante care a solicitat înregistrarea contractului de gaj, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea contractantă este persoană juridică, demersul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila.

Contractul de gaj include următoarele clauze:

• obiectul gajului (numărul titlului de protecţie al obiectului de proprietate industrială şi descrierea acestuia);
• esenţa şi scadenţa creanţei garantate prin gaj şi valoarea maximă a acesteia fără dobînzi şi alte cheltuieli;
• acordul expres al debitorului gajist de a constitui un gaj în favoarea creditorului obligaţiei garantate;
• clauze privind permiterea sau interzicerea gajului ulterior;
• drepturile de care  dispune creditorul  gajist  referitoare  la exercitarea  gajului;
• semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
• locul şi data semnării contractului.

În contractul de gaj părţile pot stabili drepturi, obligaţii şi condiţii suplimentare celor prevăzute de prezentul Regulament, dacă acestea nu contravin  legislaţiei.

Contractul de franchising include următoarele clauze:

• numărul titlului de protecţie al obiectului de proprietate industrială;
• indicaţii privind dreptul franchiserului de a încheia contracte de subfranchising, după caz;
• teritoriul pe care va fi folosită marca franchiserului;
• descrierea completă a programului de prestare a franchisei;
• semnăturile părţilor contractante, cu indicarea lizibilă a numelui şi a prenumelui; dacă partea contractantă este persoană juridică, contractul este semnat de conducătorul unităţii, fiind indicată funcţia, numele şi prenumele semnatarului, şi se aplică ştampila;
• termenul de valabilitate a contractului;
• locul şi data semnării contractului.

Înregistrarea contractului de subfranchising se realizează în conformitate cu procedura stabilită de înregistrare a contractului de franchising.

Contractul de subfranchising poate fi admis pentru înregistrare cu condiţia că contractul de franchising căruia îi corespunde este înregistrat.

Dreptul de autor poate fi transmis și prin alt mecanism juridic – prin aport la capitalul social.

Capital social reprezintă valoarea totală a cotelor în capitalul social (acţiuni, cote de participaţie etc., în funcţie de forma organizatorico-juridică a entităţii) ale proprietarilor entităţii, care acordă acestora drepturi stabilite de statutul acesteia şi de legislaţia în vigoare. 

Aporturile proprietarilor întreprinderii (acţionari, asociaţi, participanţi) la patrimoniul depuse în contul achitării acţiunilor (cotelor) pot fi:

• mijloace băneşti depuse în conturi băneşti;
• mijloace fixe, terenuri;
• active nemateriale;
• investiţii;
• materiale, producţie, mărfuri,
• creanţe, etc.

Mărimea capitalului social se indică în actele de constituire ale entităţii şi/sau în alte documente prevăzute în legislaţie.