1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

La fel ca alte drepturi subiective, dreptul de proprietate prezinta mai multe caractere proprii, care il deosebesc fata de toate celelalte drepturi reale. Astfel, dreptul de proprietate este:

absolut si inviolabil,

deplin si exclusiv,

perpetuu si transmisibil.

  1. Caracterul absolut si inviolabil.Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut titularului sau in raporturile acestuia cu toti ceilalti, care sunt obligati sa nu faca numic de natura a-l incalca. Ori de cate ori bunul aflat in proprietatea unei persoane ajunge in detinerea sau posesia nelegitima a altuia, proprietarul are dreptul la actiunea in revendicare. Actiunea in revendicare poate fi introdusa impotriva oricarei persoane. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate este opozabil tuturor, erga omnes.

Inviolabilitatea dreptului de proprietate sustine si intareste caracterul sau absolut. Art. 136, pct. 5 din Constitutie dispune imperativ: “ Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice ”.

Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate nu poate fi incalcat de nimeni. Aceasta interdictie se impune cu aceeasi forta si statului. Ea cuoaste doua exceptii. Astfel:

bunurile imobile aflate in proprietate privata pot fi expropriate, in conditiile legii, pentru cauza de utilitate publica. Art. 44, pct. 3 din Constitutie prevede: “Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire”. De asemenea, art. 481 C. civ. dispune: “Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”.

In vederea aplicarii acestor dispozitii de principiu a fost adoptata si pusa in vigoare Legea 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publica care prevede categoria de imobile supuse exproprierii, defineste utilitatea publica si reglementeaza declararea ei; procedura de expropriere; stabilirea despagubirilor; punerea in posesie a expropriatorului; dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate si toate celelalte consecinte juridice pe care le produce exproprierea;

subsolul oricarei proprietati imobiliare poate fi folosit si exploatat pentru lucrari de interes general. Art. 44, pct. 5 din Constitutie dispune: “Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii”.

In ambele cazuri, despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, de instantele de judecata competente - art. 44, pct. 6 din Constitutie.

  1. Caracterul deplin si exclusiv.Inca de la Justinian se afirma ca dreptul de proprietate confera titularului sau “plena potestas”, adica toate cele trei atribute:posesia, folosinta si dispozitia. Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate este un drept deplin.

Dreptul de proprietate este, in acelasi timp, un drept exclusiv, in intelesul ca atributele sau puterile inerente acestui drept sunt nu numai depline, ci si independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv, in afara de cazurile cand proprietatea este dezmembrata; in cazul dezmembrarii proprietatii, unele atribute ale acestui drept se exercita de catre o alta persoana, pe temeiul unui alt drept real principal derivat din dreptul de proprietate, (uzufruct, uz, abitatie, servitute propriu-zisa, superficie).

Asadar, caracterul deplin si exclusiv al dreptului de proprietate lipseste atunci cand asupra bunului respectiv se constituie drepturi reale dezmembraminte ale proprietatii. Tot astfel, se intampla in cazul cand un bun frugifer se afla in stapanirea unui posesor de buna-credinta. Conform art. 485 C.civ., posesorul de buna-credinta dobandeste in proprietate fructele bunului frugifer. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul in care posesorul devine de rea-credinta.

  1. Caracterul perpetuu si transmisibil.Prin perpetuitatea dreptului de proprietate se intelege ca este limitat in timp si dureaza atata vreme cat exista bunul care face obiectul sau.

De asemenea, el nu se pierde prin neuz, adica prin neexercitare.

De regula, actiunea in revendicare a dreptului de proprietate este imprescriptibila.

Dreptul de proprietate poate fi transmis prin acte intre vii, in conditiile legii. Ba mai mult, transmisiunea lui este inevitabila si obligatorie pentru cauza de moarte.

Transmisibilitatea dreptului de proprietate nu contravine caracterului sau perpetuu. Dimpotriva, transmisibilitatea este corolarul logic si practic al perpetuitatii sale. Si acesta pentru faptul ca viata oamenilor este, inevitabil, limitata in timp.

Prin transmiterea dreptului de proprietate se realizeaza trecerea lui din patrimoniul unei persoane in patrimoniul alteia, fara nici o modificare.

La baza transmisiunilor dreptului de proprietate prin acte intre vii sta principiul consensualismului, consacrat in art. 971 C.civ., care prevede: In contractele ce au ca obiect translatia proprietatii, proprietatea se transmite prin efectul consimtamantului partilor, chiar atunci cand nu s-a facut traditiunea sau predarea lucrului”. Tot astfel, facand aplicatia acestui principiu in materia vanzarii, art. 1295 alin. 1 dispune: “Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat”.

De la principiul consensualismului exista si unele situatii de exceptie, cand transferul dreptului de proprietate are loc intr-un alt moment decat cel al realizarii acordului de vointa. Astfel:

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor viitoare are loc atunci cand aceste bunuri sunt realizate;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor de gen opereaza in momentul individualizarii lor prin numarare, cantarire sau masurare;

dreptul de proprietate asupra terenurilor se transmite numai in momentul incheierii contractului in forma inscrisului autentic;

transferul dreptului de proprietate prin contracte de donatie are loc la data perfectarii contractului in forma autentica;

dreptul de proprietate asupra imobilelor in sistem de carte funciara se transfera de la instrainator la dobanditor numai la data intabularii dreptului.

Am constatat deja ca dreptul de proprietate este, in principiu, transmisibil. Acest caracter insa este propriu numai dreptului de proprietate privata. Dimpotriva, dreptul de proprietate publica, indiferent ca poarta asupra unor bunuri imobile sau mobile, este inalienabil si prin urmare este netransmisibil.

Loading...