1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin, deoarece confera titularului sau trei atribute:

posesia,

folosinta,

dispozitia.

Aceste atribute au un caracter absolut, in sensul ca exista in raporturile proprietarului cu toti ceilalti, si un caracter exclusiv, in intelesul ca numai proprietarul le poate exercita in plenitudinea lor, independent de puterile si drepturile pe care altul le-ar avea asupra aceluiasi bun. Sunt insa si situatii cand unele dintre atributele recunoscute de lege proprietarului sunt desprinse din continutul juridic al dreptului sau, alcatuind un alt drept real principal, constituit ori recunoscut in favoarea altei persoane, drept independent, opozabil tuturor, inclusiv proprietarului. In acest mod, se realizeaza ceea ce numim dezmembrarea dreptuli de proprietate, intrucat unele atribute al proprietatii se exercita cu titlu de drept real principal si distinct asupra unui bun de catre o alta persoana decat proprietarul.

De aceea, aceste drepturi reale sunt denumite, intr-o terminologie consacrata dezmembraminte ale proprietatii. Denumirea ne sugereaza ideea ca prin intermediul unor asemenea drepturi reale principale se limiteaza, atunci cand legea permite, in privinta unor atribute, caracterul exclusiv al dreptului de proprietate.

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale principale derivate asupra bunurilor altuia, opozabile tuturor, inclusiv proprietarului, care se constituie sau dobandesc prin desprinderea ori limitarea unor atribute din continutul juridic al dreptului de proprietate.

Ele nu desfiinteaza dreptul de proprietate, ci doar il golesc sau il restrang, in sensul ca proprietarul este ingradit sau lipsit de plenitudinea atributelor proprietatii.

Analiza aceste definitii ne permite sa constatam ca drepturile reale principale – dezmembraminte ale proprietatii – sunt opozabile deopotriva, tertilor si proprietarului.

Altfel spus, proprietarul nu mai are posibilitatea ca prin vointa si puterea sa proprie sa retraga sau stinga dreptul real respectiv.

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt:

dreptul de uzufruct,

dreptul de uz,

dreptul de abitatie,

dreptul de servitute,

dreptul de superficie.

Toate aceste drepturi reale principale derivate pot fi constituite sau dobandite numai asupra bunurilor care se afla in proprietate privata. Dreptul de proprietate publica nu poate fi dezmembrat prin constituirea unor asemenea drepturi.

Subsectiunea I. Dreptul de uzufruct

Dreptul de uzufruct este acel drept real principal derivat, esentialmente temporar, asupra bunului sau bunurilor ce apartin in proprietatea altei persoane, care confera titularului sau, numit uzufructuar, atributele de posesie si folosinta, cu obligatia de a le conserva substanta si de a le restitui proprietarului la incetarea uzufructului. El este reglementat in art. 517-564 C.civil.

Dreptul de uzufruct prezinta urmatoarele trasaturi sau caractere juridice:

este un drept asupra bunului sau bunurilor aflat in proprietatea altuia;

este un drept real, fiind opozabil tuturor. De aceea nu poate  fi confundat cu dreptul locatarului asupra bunului ce i-a fost inchiriat;

este un drept esentialemnte temporar: daca titularul sau este o persoana fizica, el poate fi cel mult viager; atunci cand uzufructuarul este o persoana juridica, durata lui in timp nu poate depasi 30 de ani;

este un drept incesibil, atat prin acte si fapte juridice, intre vii si pentru cauza de moarte. Dar desi dreptul de uzufruct este intransmisibil, uzufructuarul are totusi posibilitatea de a ceda altei persoane beneficiul sau emolumentul uzufructului (emolument reprezinta ansamblul de avantaje si prerogative pe care uzufructuarul le dobandeste in temeiul dreptului de uzufruct).

Continutul juridic al dreptului de uzufruct este alcatuit din atributele de posesie si folosinta, uzufructuarul avand si dreptul de a culege sau percepe, in proprietate, fructele bunului respectiv. Proprietarul ramane doar cu atributul de dispozitie juridica pe care il poate exercita liber, fara a aduce insa atingere dreptului de uzufruct. Pe durata uzufructului, proprietatea este astfel golita de o buna parte a continutului sau juridic. De aceea se numeste nuda proprietate, iar proprietarul se spune ca este un nud proprietar. Prin urmare, din unirea uzufructului cu nuda proprietate se poate obtine deplina proprietate.

Obiectul dreptului de uzufruct. Potrivit art. 520 C.civ. “Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri, mobile si imobile”.

Rezulta ca uzufructul poate avea ca obiect orice fel de bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale, fungibile sau nefungibile.

Modurile de dobandire a uzufrutului. Potrivit art. 518 C.civ.: “uzufructul se stabileste prin lege si prin vointa omului”. Textele din Codul civil prin care erau reglementate trei cazuri de uzufruct legal, adica nascut direct din lege, au fost abrogate. Astfel ca, in prezent, dreptul de uzufruct se poate constitui prin vointa omului. La aceasta se mai adauga si uzucapiunea (mod de dobandire a proprietatii si a altor drepturi reale in privinta unui lucru prin posedarea neintrerupta a acelui lucru in intervalul de timp prevazut de lege).

Subsectiunea a II-a. Dreptul de uz si de abitatie. Caracteristici comune

Dreptul de uz si dreptul de abitatie, reglementate in art. 565-576 C.civ. sunt varietati ale dreptului de uzufruct, care se particularizeaza prin acea ca titularul are recunoscute atributele de posesie si folosinta asupra bunului altuia, dar numai in limitele satisfacerii nevoilor lui si ale membrilor familiei sale. Deci nu este posibila cedarea emolumentului acestor drepturi.

Dreptul de uz poate avea ca obiect orice bun, mobil sau imobi, care se afla in circuitul civil. Atunci cand dreptul de uz are ca obiect o casa de locuit sau o locuinta se numeste drept de abitatie.

Drepturile de uz si de abitatie sunt in realitate drepturi de uzufruct restranse. De aceea, ele se dobandesc, se exercita si se sting potrivit normelor juridice aplicabile uzufructului.

Dreptul de uz este acel drept real principal, esentialmente temporar, dezmembramant al dreptului de proprietate, care confera titularului sau atributele de posesie si folosinta asupra unui bun aflat in proprietatea altuia, dar numai in limitle necesare satisfacerii trebuintelor lui si ale familiei sale.

Culegerea fructelor bunului poate fi facuta numai in natura si sunt destinate exclusiv pentru consumul uzuarului si al membrilor familiei sale. Ele nu pot fi urmarite de creditorii uzuarului. Fructele care depasesc trebuintele titularului dreptului si ale familiei sale sunt inalienabile.

Dreptul de uz are acelasi regim juridi ca si uzufructul. Totusi, el prezinta urmatoarele particularitati:

titularul sau poate fi numai o persoana fizica,

are caracter strict personal, in sensul ca uzuraul nu poate instraina beneficiul sau emolumentul dreptului sau.

Dreptul de abitatie este un drept de uz care are ca obiect o locuinta. El confera titularului sau dreptul de a poseda si folosi acea locuinta proprietatea altei persoane, pentru satisfacerea trebuintelor de locuit ale lui si ale familiei sale.

Dreptului de abitatie i se aplica regulile de la uzufruct. De altfel, daca dreptul de uzufruct are ca obiect o casa de locuit, el include, ca o componenta a sa si dreptul de abitatie. Dar, privit in individualitatea sa, dreptul de abitatie, in raport cu dreptul de uzufruct, la fel ca dreptul de uz, se caracterizeaza prin doua particularitati:

titularul sau poate fi numai o persoana fizica, are caracter personal, putand fi exercitat, de regula, numai pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale titularului si ale membrilor sai de familie. Aceasta inseamna ca dreptul de abitatie este inalienabil, insesizabil si nu poate fi inchiriat.

Loading...