1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Deși de-a lungul timpului au fost propuse o multitudine de definiții ale logicii, toate acestea conțin o serie de elemente comune care permit identificarea caracteristicilor definitorii ale acestei științe. Astfel, sintetizând diferitele poziții exprimate, putem formula următoarea definiție: logica este acea știință care are drept obiect de studiu analiza propozițiilor și a validității inferențelor din orice domeniu al cunoașterii și al activității practice, ținând seama de forma lor și făcând abstracție de conținut.

Prin urmare, logica studiază, în primul rând, raționamentele și inferențele pe care le facem sub aspectul validității lor. Și, întrucât în studiul validității inferențelor interesează forma logică a propozițiilor, obiectul nemijlocit al logicii în partea ei teoretică nu îl constituie raționamentele concrete, ci schemele de raționament.

După natura entităților relaționate, pot fi identificate cel puțin 4 tipuri de logică:

  • logica (macro) propozițională (sau a funcțiilor de adevăr), numită și teorie a demonstrației;
  • logica (restrânsă, respectiv extinsă) a predicatelor;
  • logica extensiunilor (sau a claselor);
  • logica relațiilor (forma generalizată a logicii atomare, numită și logică a termenilor).

Logica juridică, cuprinde definiții legale, metodele de formare și clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, soluționarea conflictelor de norme, regulile raționamentului juridic, a celui judiciar, de cunoaștere a dreptului, interpretarea normelor juridice, metodele de verificare a faptelor în procesul judiciar, probațiunea juridică etc. Logica juridică servește și în calitate de o metodă de cercetare în domeniul dreptului, utilizându-se pentru verificarea raționamentului juridic corect și în calitate de instrument în analiza logică a raționamentelor și structurilor normative din sfera dreptului.

Logica juridică este o știință de graniță, o știință integrativă, în care interacționează logica și dreptul. Din cele mai vechi timpuri au existat tangențe între logică și drept, în primul rând în ceea ce privește metodele de obținere ale adevărului.

Cunoștințele de logică nu sunt suficiente pentru a-l face pe jurist să raționeze impecabil în diferitele cazuri particulare pe care le are de soluționat. Cunoștințele și abilitățile logice reprezintă doar un mijloc de control și optimizare a unor activități a căror calitate depinde de mulți alți factori. Din acest motiv, în cazul juriștilor cunoștințele generale de logică trebuie să fie completate de cunoașterea temeinică a principiilor și regulilor juridice. Analiza logică este o modalitate de îmbunătățire a performanțelor. Deși ea nu ne poate conduce de una singură la aflarea soluției, ne poate ajuta, totuși, să micșorăm procentul de erori logice.

Aprecierea corectă a faptelor și acțiunilor juridice, luarea unor decizii corecte, presupune respectarea anumitor cerințe logice. Aceste cerințe, particularitățile aplicării acestora în activitatea juridică categoriile logice de bază, constituie obiectul studiului în logica juridică. Se pune un accent sporit pe noțiunile juridice, pe operațiile cu acestea. De asemenea, se studiază condițiile adevărului judecăților juridice, metodele inductive de stabilire a legăturilor cauzale, analogia și construcția versiunilor juridice, a argumentării în spețele juridice.

Într-o opinie s-a susținut că în drept s-ar aplica logica formală (termenul statornicit pentru a deosebi logica propriu-zisă, de teoria kantiană și care studiază gândirea doar din punctul de vedere al formelor logice), logica simbolică (cunoscută și sub denumirea de logică matematică sau algoritmică) și metalogica, reprezentată de logica dialectică. Toate aceste 3 tipuri de logică vor contribui la opera de legiferare și de aplicare a dreptului.

Într-o altă opinie, numai logica formală, în general și în particular cea deontică, ar putea servi pentru întemeierea elementelor considerate specifice gândirii juridice (aprecierile, deciziile, opțiunile, alegerile).

Alți autori consideră că logica juridică ar putea fi utilizată într-un sens specific, dacă alături de logică formală se recunoaște existența unei logici neformale, consacrate studiului argumentării, adică ansamblului de raționamente care vin să sprijine sau să combată o teză, care îngăduie să fie criticată sau justificată hotărârea judecătorească.

Loading...