Logica se preocupă de principiile și formele gândirii care permit obținerea adevărului în cadrul procesului de cunoaștere. Cunoașterea este o activitate teoretică a omului, este procesul de reflectare al lumii obiective de către conștiința umană, prin unitatea dintre aspectul rațional și cel senzorial.
Cunoașterea senzorială este o cunoaștere nemijlocită care oferă informație primară despre obiectele studiate. Ea presupune interacțiunea nemijlocită a subiectului cu realitatea obiectivă. Cunoașterea senzorială ne oferă mai degrabă informație despre forma obiectului cercetat, despre exteriorul acestuia, decât despre esența sa. Cunoașterea senzorială se realizează în 3 forme:
- senzația - este o reflectare de către organele de simț a caracteristicilor aparte ale obiectului, cum ar fi culoarea, forma, mirosul, etc. Ea reproduce realitatea, reflectă însușirile simple ale obiectului, reflectă în mod izolat caracteristicile obiectului;
- percepția - este forma cunoașterii senzoriale care realizează o imagine sintetică, în care obiectele și fenomenele care acționează asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitate;
- reprezentarea - este imaginea perceptual-senzorială a obiectelor, amintită mintal în absența acestora. Ea reflectă obiecte care au acționat în trecut asupra simțurilor.
Treapta rațională a cunoașterii este o formă superioară de reflectare a realității, este o cunoaștere mijlocită, ne oferă cunoștințe generalizate și abstracte, ne redă esența obiectelor și fenomenelor. La această treaptă se evidențiază în obiecte ceea ce se repetă, ceea ce este esențial. Gândirea reflectă realitatea mijlocit, spre deosebire de cunoașterea senzorială, care este nemijlocită, condiționată de acțiunea senzațiilor asupra organelor de simț.
Gândirea este nemijlocit legată de limbă. Gândurile nu pot să apară și să existe doar în baza materialului lingvistic. La fel ca si cunoașterea senzorială, gândirea se realizează în 3 forme:
- noțiunea - este forma logică ce reflectă obiectele cu însușirile lor esențiale;
- judecata - este forma logică în care se afirmă sau se negă ceva despre obiecte: faptul că ele posedă sau nu anumite semne, că se află sau nu în anumite relații cu alte obiecte, că există sau că nu există;
- raționamentul - este forma logică ce constă dintr-o înlănțuire de judecăți deja avute pentru obținerea unor noi judecăți, a unor noi adevăruri. Acesta este alcătuit din premise și concluzie.