Dreptul nu poate fi analizat și explicat ca existență în sine, în afara unor factori care-l determină și care la rândul lor sunt influențați de către acesta.
Cei mai relevanți factori determinanți ai sistemului juridic sunt:
- Mediul natural de existență, de constituire și evoluție a societății umane respective în care rol primordial au factorii: geografic, biologic și demografic care influențează, prin natura lor atât modul de viață, cât și modul de organizare juridică a unui stat, a unei populații, a unei națiuni, adică normativitatea juridică;
- Cadrul istoric și specificul etnic-național de evoluție a comunității în care factori ca: omogenitatea sau eterogenitatea etnică, marile evenimente istorice, care marchează evoluția comunității și se regăsesc în normele de drept;
- Cadrul (factorul) economic - ca ansamblu de relații și condiții ale vieții materiale - influențează categoria normelor de proprietate, schimb, circulație a bunurilor, cu specificarea că aceste influențe nu se materializează în transpunerea directă în conținutul normei juridice a relației de tip economic;
- Cadrul și particularitățile sistemului politic - acționează în mod direct asupra dreptului, îndeosebi asupra dreptului pozitiv; schimbările din plan politic produc schimbări asupra sistemului juridic sau al normelor juridice;
- Cadrul sau factorul cultural-ideologic, adică cultura spirituală, nivelul de școlarizare, religia, morala, ideologia, tradițiile de asemenea influențează sistemul dreptului;
- Factorul uman, mai simplu omul - individ și omul - comunitate, este forța activă cea mai puternică în constituirea și modificările unui sistem de drept;
- Factorul sau cadrul internațional influențează evoluția dreptului atât prin nevoia de compatibilizare, dezvoltarea dreptului comparat, dezvoltarea dreptului național prin includerea tratatelor internaționale ratificate, cât și prin evenimente precum: războaie, ocupație străină, anexiuni și divizări de state, alianțe, etc.
Dreptul ca sistem integrativ exprimat în unitatea normelor sale are la bază următorii factori:
- voința unică, concretizată în acțiunea legislativă a Parlamentului;
- scopul unic al normelor de drept, care ține, în principiu, de realizarea intereselor generale ale societății;
- unitatea spațiului normativ și ordinii normative întrucât normele de drept se aplică situațiilor și persoanelor care intră sub incidența unui sistem normativ dat;
- unitatea modului de realizare a normelor juridice, cu intervenția, la nevoie, a forței publice, ceea ce le diferențiază de celelalte tipuri de norme sociale.
Integrarea ramurilor și instituțiilor, unificarea dreptului, organizarea lui în sisteme cu caracter integral se obține în baza anumitor factori integratori. Sistemul obținut este rezultatul integrării prin restricțiile respective pe care am încercat să le identificăm în demersul efectuat cu principiile sistemului dreptului (generale, ramurale, instituționale).
Acestea limitează autonomia structurală și funcțională a ramurilor și instituțiilor dreptului. Altfel spus, integralitatea - caracteristică fundamentală a sistemului juridic - nu este presupusă dinainte, ca fiind dată apriori oricărui sistem, ci se obține prin “ajustarea” componentelor (ramurilor, instituțiilor), relațiilor juridice, fiind “închegate” a posteriori - prin factori de compoziție (principii, criterii etc.) - în sisteme cu caracter integral.