Trăsături caracteristice ale sistemului dreptului:
- Sistemul dreptului este un sistem deschis, dinamic, aflându-se într-un proces de permanentă devenire, nu numai ca reflectare a transformărilor calitative intervenite în ansamblul relațiilor sociale, dar și ca factor dinamizator în dezvoltarea acestor relații;
- Structura sistemului de drept apare ca o totalitate complexă și unitară de interacțiuni între ramurile de drept, dar și între acestea și întreg. Deși fiecare ramură a dreptului are principii specifice obiectului ei de reglementare, ele sânt subsumate principiilor sistemului de drept și se manifestă în deplină concordanță cu esența acestora;
- Ramurile dreptului nu reprezintă simple configurații în sistem, prin a căror însumare se obține sistemul. Acesta, ca totalitate, este un fenomen complex, ireductibil la părțile componente;
- Sistemul dreptului se distinge de mediul său ambiant, de toate celelalte instituții sau fenomene ale suprastructurii, cu care intercondiționează prin caracteristica sa de a face posibilă implicarea forței de constrângere a statului;
- În interiorul sistemului de drept există o ordine ierarhică a subsistemelor sale, adică a ramurilor de drept, dreptul constituțional fiind o ramură structurantă față de toate celelalte, pentru că sursa hotărâtoare a normelor acestei ramuri de drept este chiar legea fundamentală care se regăsește la vârful piramidei actelor normative;
- Sistemul dreptului are funcții caracteristice care îi dezvăluie esența, dreptul nefiind numai un receptacul al mutațiilor social-economice și politice din societate ci și un factor de impulsionare a lor;
- Sistemul dreptului este un sistem organizabil, care este reglat din afara sa, prin activitatea normativă desfășurată de către organele statului.
- Sistemul dreptului reprezintă un obiect extrem de complicat care conține multiple componente (norme juridice, instituții juridice, ramuri de drept).
- Ordonarea, structurarea normelor juridice și relațiilor dintre subiecții dreptului se realizează în baza anumitor principii, legi, reguli , care au menirea de a minimaliza dezordinea, instabilitatea din toate domeniile realității sociale. Acestea sânt elementul integrator al sistemului dreptului.
- Principiile generale ale dreptului (libertate, egalitate, responsabilitate, justiție (dreptate), unitate) restricționează sistemul dreptului în ansamblul elementelor constitutive (ramuri, instituții și norme), fiind un veritabil element integrator al sistemului dreptului și, respectiv, legi ale compoziției sistemice.
Analizând caracteristicile sistemului dreptului, se evidențiază între altele:
- convergența și integralitatea laturilor dreptului;
- autoreglarea;
- conservativitatea și relativitatea, sistemul dreptului garantează stabilitatea relativă a ordinii sociale normative, integrându-se și fiind condiționat de ierarhia subsistemelor sociale;
- permeabilitatea - care cuprinde permeabilitatea internă, ceea ce înseamnă condiționare reciprocă a componentelor sale și permeabilitatea externă, adică interacțiunea cu sistemele sociale nejuridice și întregul sistem social;
- o mișcare de diferențiere, dar și de reunire a ramurilor dreptului care evidențiază complexitatea sistemului dreptului, deschiderea acestuia la sistemul social, în contextul abordării clasificării sistemelor juridice se relevă că Dreptul este:
- un sistem integral, datorită coeziunii mari dintre normele instituite și ramurile de drept;
- un sistem datorită elementelor de voință pe care le presupune;
- un sistem artificial, deoarece este o creație a omului, izvorâtă din necesitatea de a reglementa raporturile sociale;
- un sistem deschis, datorită interferențelor sale cu celelalte sisteme: moral, politic, religios, etc. din cadrul sistemului social global, etc.