1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Obiectul de reglementare a litigiilor de muncă sînt divergențele apărute între salariat şi angajator, care nu pot fi soluționate pe cale de tratative directe ale părţilor sau cu participarea sindicatelor.

Obiectul de reglementare a litigiilor individuale de muncă reprezintă divergenţele dintre salariat şi angajator privind:

  • încheierea contractului individual de muncă;
  • executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă;
  • încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă;
  • plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului individual de muncă;
  • rezultatele concursului;
  • anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) de angajare în serviciu, emis conform art.65 alin. (1).
  • alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă.

Litigiile individuale de muncă au ca obiect următoarele cerinţe:

  1. a înlătura piedicile în realizarea dreptului;
  2. restabilirea situaţiei anterior existente prin metoda compensării totale sau parţiale a costului valorilor pierdute, deteriorate, fie nerealizate.

La rîndul său, obiectul de reglementare a conflictelor colective de muncă cuprinde divergenţele nesoluţionate dintre salariaţi (reprezentanţii lor) şi angajatori (reprezentanţii lor) privind stabilirea şi modificarea condiţiilor de muncă (inclusiv a salariului), privind purtarea negocierilor colective, încheierea, modificarea şi executarea contractelor colective de muncă şi a convenţiilor colective, privind refuzul angajatorului de a lua în considerare poziţia reprezentanţilor salariaţilor în procesul adoptării, în cadrul unităţii, a actelor juridice ce conţin norme ale dreptului muncii, precum şi divergenţele referitoare la interesele economice, sociale, profesionale şi culturale ale salariaţilor, apărute la diferite niveluri între partenerii sociali.

Există litigii, care deşi pun în discuţie efectele unor raporturi de muncă, nu sînt calificate drept litigii de muncă. Nu sînt litigii de muncă cele privind stabilirea şi plata ajutorului de şomaj, a ajutorului de integrare profesională şi alocaţiei de sprijin, deşi au legătură cu raporturile de muncă.

De asemenea, nu sînt litigii de muncă cele care privesc pe elevi şi studenţi în legătură cu practica lor profesională (sînt litigii civile), precum şi cele decurgînd din convenţiile civile. Deşi, acestea din urmă, au ca obiect prestarea muncii şi implică chiar integrarea persoanei contractante în colectivul de muncă, fiind, de asemenea, obligată să respecte regulamentul de ordine interioară şi disciplina specifică procesului de producţie al angajatorului, raporturile juridice în cauză nu sînt de muncă, ci sînt raporturi civile.

Nu pot face obiectul unui litigiu de muncă nici actele sau măsurile pe care le îndeplineşte unitatea sau organele sale în exercitarea prerogativelor acestora, care implică dreptul exclusiv de apreciere în privinţa raporturilor de muncă întrucît sub aspectul oportunității aceste acte nu sînt cenzurabile jurisdicţional. În lipsa unor prevederi de detaliu ale legislaţiei, revine jurisprudenţei rolul de a contura în cadrul diversităţii litigiilor venite spre soluţionare, conținutul concret al litigiilor de muncă, cărora urmează să li se aplice procedura specifică.

Loading...