1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  • Introducere în dreptul corporativ

Evolutiv unele momente ce se  referă la dreptul corporativ au fost menţionate în temele de mai sus.

Este necesar de subliniat faptul că reglementările corporative s-au păstrat nu atât în statuturile companiei cât în actele legislative de pe fiecare perioadă aparte.

La momentul actual forma organizatorico-juridică cea mai afectată de reglementările legislative în toate ţările economice dezvoltate, în curs de dezvoltare, în perioada de tranziţie, este societatea pe acţiuni.

Fiind o formă de organizare a afacerilor mari, necesită şi o atenţie deosebită atât din partea legiuitorului, cât şi din partea societăţii.

Sursele istorice ne vorbesc despre primele reglementări comerciale descrise (incluse) în Codul lui Hamurapi (regele Babilonului 1792-1750 î.e.n.):

  1. Articolul 66-100 – despre camătă;
  2. Articolul 101-107 – despre activitatea negustorilor;
  3. Articolul 108-112 – despre activitatea cârciumilor.

Totuşi acestea acte şi încă multe altele nu au avut scopul de bază reglementarea relaţiilor corporative prin simplu fapt că nu existau aşa forme juridice ca societăţile pe acţiuni.

Primele acte legislative ce determinau şi reglementau persoana juridică sunt considerate totuşi două:

  1. Bubbles Act (Anglia, 1720 – abrogat în 1825);
  2. Code de Commerce (Franţa, 1808).

Este necesar de menţionat faptul că există un şir enorm de legi, care îngreunează şi totodată demonstrează importanţa Societăţilor pe Acţiuni:

  1. Legea cu privire la monopol;
  2. Legea cu privire la investiţii;
  3. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare;
  4. Legea cu privire la fondurile de investiţii;
  5. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
  6. Legea cu privire la societăţile comerciale;
  7. Legea cu privire la faliment
  8. Codul comercial;
  9. Legea cu privire la licenţă

Toate acestea şi încă multe altele, având o denumire sau alta în diferite ţări, afectează activitatea celor mai mari întreprinderi (corporaţii) din ţara-gazdă.

După volumul sau Legile ce se referă la Societăţile pe Acţiuni sunt cu mult mai voluminoase decât legile ce afectează alte tipuri organizatorico-juridice (Legea cu privire la S.A. în Republica Moldova – circa 40 pagini)

Activitatea companiilor, începând cu înfiinţarea acestora şi terminând cu lichidarea ei, este reglementată de legislaţia ţării-gazdă.

În ultimii ani o tot mai mare importanţă o are aşa un sector al dreptului cum este Dreptul Corporativ.

Acest domeniul reglementează statutul de drept, procedura de înregistrare, activitatea întreprinderilor cu statut de persoană juridică.

  • Structura dreptului corporativ

Există diferite norme stabilite la diferite niveluri ierarhice şi sociale.

Normele corporative sunt reguli de conduită, elaborate de corporaţii, care se răsfrâng asupra activităţii colectivului. Printre toţi agenţii economici corporaţiile se evidenţiază mai puternic: anume corporaţiile foarte activ utilizează dreptul său de a elabora norme cu scopul reglementării activităţii sale. Din cauza aceasta are loc o răspândire a noţiunii de drept corporativ. Normele corporative pot să reflecte diferite laturi a activităţii întreprinderii: pe baza lor se reglementează problemele financiare, de gestiune, relaţii de muncă, drepturile şi obligaţiile persoanelor etc.

În ţările industriale dezvoltate cota parte a normelor corporative considerabil se evidenţiază şi pot întrece normele centralizate stabilite de stat atât după importanţă cât şi după volum.

Structura dreptului o prezentăm în felul următor:

Scopul elaborării normelor corporative este ridicarea eficacităţii utilizării proprietăţii şi organizarea mai efectivă a întregii vieţi a colectivului corporaţiei. 

Dar normele corporative trebuie să fie strâns legate de baza legislativă existentă în ţara dată.

Definiţie: normele corporative - sunt regulile de conduită, elaborate de organele de conducere a corporaţii, ce afectează doar membrii acesteia şi sunt elaborate în scopul gestionării relaţiilor, care apar în interiorul organizaţiei.

Dacă în întreprinderile mici delimitarea funcţiilor, obligaţiilor şi drepturilor se poate face şi oral, în cadrul unor conversaţii, atunci în corporaţiile mari formarea documentară a normelor corporative este strict necesară.

Pentru a vedea mai bine locul dreptului corporativ vom analiza următoarea schemă (figura 6):

Dreptul de activitate a agenţilor economici

Reglementarea de stat

 

Controlul fiscal

Reglementarea valutară şi controlul

Controlul ecologic

Controlul sanitar

Controlul antiincendiar

Controlul de licenţe

Controlul vamal

Controlul antimonopol

Controlul calităţii producţiei

Controlul amplasării şi construcţiei întreprinderilor

Formarea bazei legislative sociale şi de muncă

Reglementarea investiţională

Alte tipuri de control

 

 

Reglementarea corporativă

(dreptul corporativ)

 

 

Finanţe

Hârtiile de valoare

Gestiunea întreprinderii

Utilizarea forţei, braţelor de muncă

 

Sfera socială

Utilizarea proprietăţii

Munca contractuală

                                              

Reglementarea legislativă de instituţiile pieţei

Audit

Burse

Reclama

Marketing

Contractele organizaţionale (de antreprenoriat)

Contract de organizare propriu zis a întreprinderii

Contracte de activitate în comun

Contracte prealabile

Contracte obligatorii

Contracte investiţionale

Contracte privitor la modul de  transmitere a  întreprinderilor

Contracte de participare la profit

Alte contracte

                                                       
  1. Locul central sau dominant în dreptul de antreprenoriat ocupă dreptul corporativ sau relaţiile interne a corporaţiilor. Aceste relaţii nu sunt bazate numai pe activitatea diferitor filiale, reprezentanţi; acestea sunt mai întâi de toate o mulţime de activităţi legate de multitudinea de relaţii în interiorul corporaţiilor în care unt implicaţi o mulţime de categorii sociale de lucrători, acţionari, proprietari, aparatul de conducere, angajaţii pe termen scurt (sezonieri). Interesele acestor categorii sunt deseori în contradicţie: proprietarii au interes faţă de mărirea profitului, lucrătorii - de salariu cu o creştere stabilă. De a ajunge la un numitor comun se utilizează normele corporative.

Relaţiile corporative se pot diviza în mai multe tipuri:

  1. Cele mai importante ar putea fi viziunea privitor la distribuirea capitalului, ce se află la dispoziţia corporaţiei.
  2. Nu mai puţin importante sunt şi relaţiile ce afectează resursele materiale ale corporaţiei.
  3. Dar resursele financiare şi materiale ale corporaţiei vor fi inutile dacă nu se va rezolva problemele ce sunt legate de reglementarea procesului de utilizare a forţei de muncă, dacă problemele sociale ale muncitorilor, angajaţilor for pe ultimul plan.

Ca rezultat eficacitatea unei corporaţii are o dependenţă directă de relaţiile corporative enumerate mai sus.

  1. În procesul unei activităţi individuale, de antreprenoriat un loc aparte, dar nu dominant ocupă relaţiile între agenţii economici şi organele de conducere de stat.

Agenţii economici în ansamblu nu au un mecanism de autoreglare, care le-ar permite de a funcţiona fără probleme îndelungat.

Din această cauză punctele forte a activităţii de antreprenoriat: supravieţuirea în lupta concurenţială, obţinerea profitului, dezvoltarea întreprinderii cu crearea locurilor de muncă se pot transforma în puncte slabe pentru societate în întregime: fărâmiţarea unor întreprinderi cu pierderea locurilor de muncă şi respectiv creşterea şomajului în ţară.

Şi pentru Republica Moldova sunt valabile următoarele: când un agent economic se dezvoltă considerabil precis că există un alt agent, care a pierdut piaţa sau a falimentat.

Reglementarea de către stat este necesară anume din aceste considerente ale activităţilor economice contradictorii: fiecare corporaţie se conduce mai întâi de toate de interesele proprii.

Deci ca concluzii la cele spuse mai sus putem evidenţia următoarele: activitatea economică este un lucru necesar pentru orice timp şi loc, dar urmările nu sunt totdeauna cele aşteptate, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie de activat.

III. Aici se includ relaţiile de constituire a afacerilor cu agenţii pieţei: burse, auditori, reclamă, marketing, etc.

Este necesar de menţionat că relaţiile aceste sunt mai ales pe bază de contract şi au un caracter în prealabil organizaţional. Anume în baza contractelor cel mai des se formează relaţiile de parteneriat, de afaceri.

Contractele organizaţionale pot fi divizate în următoarele grupe:

  1. Contracte organizaţionale propriu-zise:
  • contracte de constituire (de formare a corporaţiilor, a grupelor financar-industriale, asociaţii corporative, etc.);
  • contracte de reorganizare (afiliere, unire, asimilare, reformare, divizare, evidenţiere, etc.);
  • contracte de întrerupere a activităţii.
  1. Contracte de activitate în comun:
  • contracte de conducere, gestionare (contracte de transmitere a conducerii unei corporaţii de către alta, contracte de formare a unei conduceri unice, etc.);
  • contracte între organele de conducere operativă şi persoanele juridice;
  • contracte de transmitere a profitului, de unire a profitului, etc.;
  • contracte privitor la schimbul de informaţii;
  • contracte de control reciproc;
  • contracte cu privire la micşorarea nivelului concurenţial.
  • Contracte prealabile:
  • contracte prealabile propriu zise (de organizare a transportării, de livrare excepţională, etc.);
  • contracte de constituire a relaţiilor economice îndelungate.
  1. Contracte obligatorii:
  • contracte de stat;
  • alte contracte.
  1. Contracte investiţionale.
  2. Contracte de transmitere a unor întreprinderi.
  • Contracte de participare la profit (ce se încheie cu membrii Consiliului de Directori, membrii Organelor de Conducere, unii lucrători).

Dreptul corporativ se caracterizează prin următoarele:

  1. Dreptul corporativ este alcătuit din norme, adică reguli de conduită cu un caracter general. Normarea - în cadrul corporaţiilor înseamnă, în primul rând că normele reglementează relaţiile tipice din cadrul organizaţiilor, în al doilea rând că se răsfrâng asupra tuturor membrilor sau a majorităţii lor.
  2. Dreptul corporativ prezintă prin sine o sistemă de norme, fiecare din care se specializează prin reglementarea unui domeniu de activitate concret a organizaţiei. Se poate de evidenţiat următoarele domenii de activitate: financiar-juridice, administrativ-juridice, norme de muncă şi de drept a muncitorilor. Este foarte răspândit un set de norme ce ia amploare şi care se referă la furnizarea de informaţii, taina comercială, de asemenea şi normele de asigurări sociale ale muncitorilor, angajaţilor.
  3. Normele corporative este obligator pentru participanţii la activitatea corporaţiei - fondatori, acţionari, muncitori. Aceasta înseamnă că ele trebuie respectate indiferent de faptul că sunt pe placul lor sau nu. De obicei normele sunt elaborate şi mai ales întărite de persoanele (conducerea, angajaţii, acţionarii) care în viitor se vor conduce de ele. În întreprindere mari, de obicei, în procesul de angajare, chiar şi în Republica Moldova (de exemplu: SA "Artima", Coca-Cola, etc.), potenţialului lucrător i se vorbeşte despre regulile de conduită sau alte normele din cadrul corporaţiei, i se prezintă fişa postului.
  4. Normele corporative de obicei sunt formulate în scris şi sunt evidenţiate prin acte corporative. Aici se poate de evidenţiat câteva niveluri a actelor corporative din punct de vedere ierarhic: actele adunărilor generale a acţionarilor, actele corporative a consiliului de directori, conducerii, consiliului întreprinderii, conducătorilor, etc.). pentru a înlătura contradicţiile se efectuează o delimitare strictă a domeniilor de competenţă a subiecţilor ce participă la elaborare actelor corporative.
  5. Normele corporative sunt elaborate de organele de conducere a întreprinderii şi exprimă părerea colectivului.
  6. Dacă normele corporative sunt încălcate ele sunt asigurate sancţiuni. Sancţiunile de obicei le stabileşte însăşi organizaţia prin acte corporative. Când ele nu sunt în de ajuns se apelează către instanţele judecătoreşti. De ex.: dacă a fost stabilită mărimea dividendelor, dar societate din careva motive nu le plăteşte acţionarului, acţionarul poate să se adreseze către instanţa judecătorească.

Dreptul corporativ, în afară de faptul că depinde de tipul de întreprinderi, mărimea acesteia, tipul şi complexitatea afacerilor, mai depinde şi de regimul politic din fiecare ţară. Un regim totalitar poate să reducă complet dreptul corporativ prin reglementarea centralizată a activităţii întreprinderilor (Exemplu: URSS).

Loading...