În ultimul timp în ţările industrial dezvoltate structurile corporative încep să perceapă în mod direct şi nemijlocit responsabilitatea lor faţă de societate. După cum a declarat preşedintele consiliului directorilor şi managerul principal al companiei “General electric” P. Jons, “politica ce ţine de societate şi problemele sociale nu mai sunt distanţate de planificarea şi administrarea businessului, dar sunt strâns legate de ele”[1].
Responsabilitatea socială, spre deosebire de responsabilitatea juridică, are un caracter benevol. Organizaţia poartă responsabilitate în faţa societăţii: pe lângă faptul că îşi asigură eficienţa, ocuparea în câmpul de muncă a cetăţenilor şi respectarea legislaţiei ea trebuie să orienteze o parte din eforturi şi resurse pe canale sociale pentru binele şi perfecţionarea societăţii.
Unele corporaţii fiind preocupate de responsabilitatea lor socială îşi adoptă coduri etice, care determină valorile şi principiile ce urmează să le fie călăuze în luarea deciziilor. În altele se ţin ore în scopul instruirii personalului privind soluţionarea situaţiilor dificile ce ţin de etică.
Responsabilitatea socială a firmei “IBM” – activităţi:
- programa distribuirii subsidiilor pentru primirea (sporirea nivelului) studiilor superioare (donaţii până la 15 mii $);
- elaborarea programelor de donare spitalelor şi obiectelor culturale;
- programe de transfer la lucru în organizaţiile deservirii sociale;
- programa oferirii top-managerilor activităţi în calitate de profesori;
Rolul corporaţiilor în calitate de garant al prosperării şi calităţii înalte a vieţii umane devenit evident a servit ulterior drept cauză apariţiei imaginaţiilor şi speranţelor ce depăşeau scopurile iniţiale ale corporaţiilor, create drept organizaţii ce tindeau spre producerea mărfurilor şi serviciilor în scopul obţinerii beneficiului. Mai mult ca atât, eficienţa cu care unele corporaţii produc servicii şi mărfuri adeseori stârnesc imaginaţii greşite despre faptul cum că aceste organizaţii ar fi în stare să rezolve orice probleme, inclusiv cele sociale. Însă este cel puţin prematur să considerăm astfel. Şi totuşi, problema ce ţine de responsabilitatea socială a corporaţiilor nu este nici de cum una nefirească. Aşa dar prin ce se exprimă ea?
Prin atitudinea faţă de consumatori. Consumatorii trebuie să devină principala grijă a corporaţiilor. Fără consumatori ele pur şi simplu nu vor putea exista. Într-adevăr, pentru cine sunt destinate mărfurile şi serviciile corporaţiilor? Cine achită ceea ce se creează în procesul de lucru al întregului colectiv corporativ? Consumatorii vor să primească de la corporaţii mărfuri şi servicii sigure, preţuri convenabile, deservire bună. Înfăptuirea speranţelor consumatorilor – asta constituie responsabilitate socială a corporaţiilor faţă de consumatori. Exemplu:
- Atenţionam clienţii despre potenţialele conflicte de interese, înainte de a iniţia o colaborare.
- Înainte de a începe o activitatea clarificam nevoile clienţilor şi îi ajutam să-şi definească cerinţele.
- Asigurăm confidenţialitate totală asupra informaţiilor legate de clienţii nostri.
- Acţionam cu toată obiectivitatea atât în descrierea produselor/serviciilor, cât şi în evaluarea acestora
- Recomandăm clienţilor noştri numai produse în conformitatea cu cerinţele prestabilite.
Prin atitudinea faţă de furnizori. Corporaţiile mari au în calitate de furnizori diverse întreprinderi, însă preponderent cele mici. Toţi furnizorii se aşteaptă de la colaborarea lor cu contragenţii la nişte relaţii echitabile şi, desigur, plăţi la timp. Asta este cu mult mai important pentru micii furnizori, a căror situaţie financiară nu suportă întârzierea plăţilor din cauza lipsei mijloacelor de rezervă în cadrul întreprinderii. Exemplu:
- Tratam furnizori cu respect şi solicitudine.
- Vom atenţiona la timp şi într-o manieră constructivă furnizori.
- Nu solicităm alte avantaje de la furnizori în schimbul serviciilor noastre.
- Acţionam cu toata obiectivitatea şi ne asiguram ca toate evaluările şi testele furnizorilor vor fi realizate şi interpretate de către personal calificat, iar rezultatele relevante vor fi transmise furnizorului.
- Ne angajam sa nu comunicam altor persoane nici o informaţie confidenţiala despre furnizor fără acordul acestuia.
- Verificam cerinţele furnizorilor numai cu acordul acestora.
Prin atitudinea faţă de acţionari. Acţionarii întră în relaţii speciale cu corporaţiile drept “furnizor” de capital riscant. Dânşii acordă capitalul necesar pentru crearea corporaţiei, dezvoltarea şi extinderea ei. Responsabilitatea socială a corporaţiei faţă de acţionari constă în asigurarea rentabilităţii sale pentru a le da posibilitate să obţină un astfel de venit, care ar face mai atractivă investirea în activitatea ei.
Prin atitudinea faţă de lucrătorii angajaţi (personal). Iniţial esenţa relaţiilor reciproce între administraţie şi angajaţii corporaţiilor din Occident se conţinea în formula: “Remunerare echitabilă pentru muncă onestă”. În prezent caracterul acestor relaţii s-a complicat. Acum angajaţii aspiră nu numai la o remunerare echitabilă pentru munca lor. Ei sunt la fel de preocupaţi şi de astfel de factori cum ar fi posibilităţi egale, protecţia sănătăţii la locul de muncă, securitatea financiară, neintervenţia în viaţa particulară, libertatea de autoexprimare şi asigurarea calităţii respective a vieţii. Şi într-adevăr, practica ne demonstrează, că mult mai bine muncesc acei lucrători care sunt retribuiţi echitabil, sunt antrenaţi în procesul luării deciziilor, se simt confortabil (şi fizic, şi psihic) la serviciu.
Prin atitudinea faţă de populaţia locală. Corporaţia nu există într-un vid. Ea este înconjurată de oameni, pentru care locul amplasării corporaţiei este adăpostul vital, în care ei respiră, trăiesc, îşi cresc copii etc. Corporaţiile utilizează infrastructura creată de aceşti inşi şi în acest fel îşi asigură un beneficiu mare. Iată de ce populaţia locală aspiră la o participare nemijlocită a corporaţiilor în soluţionarea problemelor lor: cum ar fi învăţământul, organizarea transportului, condiţiile de odihnă, sistemul de ocrotire a sănătăţii, soluţionarea problemelor mediului ambiant etc. Anume aici corporaţia trebuie să explice populaţiei locale esenţa şi caracterul activităţii sale.
Prin atitudinea faţă de societatea în întregime. Activitatea corporaţiilor, mai ales a celor mari (General Motors, Worldcom, Coca-Cola, Luk-Oil, Bucuria, Moldtelecom, Voxtel, Moldcell, Union Fenosa) este în atenţia diverselor structuri guvernamentale, partide politice, mijloace mass-media. Din partea acestor corporaţii se aşteaptă la o participare largă în soluţionarea problemelor sociale. Achitarea integrală şi la timp de către ele a impozitelor permite structurilor statale să soluţioneze problemele sociale pentru care sunt responsabile. Concomitent principala obligaţiune a corporaţiilor, în calitate de patron şi creator de locuri de muncă, este grija lor pentru propria viabilitate economică şi calitatea mărfurilor şi serviciilor produse. În final toate cele expuse vor permite prevenirea cataclismelor sociale şi vor asigura stabilitate în societate.
Unul din instrumentele realizării de către corporaţii a responsabilităţii sociale sunt normele corporative. La ele se referă:
- codul conduitei managerilor şi personalului (codurile etice);
- normele şi regulile privind păstrarea informaţiei confidenţiale;
- normele exacte şi clare ce ţin de retribuirea muncii angajaţilor, care urmează să asigure libertatea de autoexprimare, drepturile corporative echitabile;
- normele şi regulile ce ţin de ocrotirea mediului ambiant, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;
- stabilirea unor astfel de proceduri de demarare şi încheiere a fabricării, a reprofilării, care nu ar fi încălcat drepturile angajaţilor şi al populaţiei locale;
- normele şi regulile ce conţin grija permanentă privind ridicarea calităţii mărfurilor fabricate, adoptarea unei politici acceptabile de formare a preţurilor;
- normele şi regulile care determină direcţiile în realizarea politicii filantropice de către corporaţii;
- programele ce ţin de pregătirea şi instruirea persoanelor care activează în cadrul corporaţiei;
- altele.
Corporaţiile care se strădui să ia decizii social-responsabile suportă anumite cheltuieli, deoarece activitatea în baza acestor decizii necesită mijloace materiale considerabile (spre exemplu, montarea instalaţiilor de epurare, sponsorizarea echipelor sportive). Iată de ce responsabilitatea socială are limitele sale. Nici o corporaţie cât de dezvoltată nu ar fi nu poate acţiona în baza principiului: “Cât e necesar, atât şi vom plăti”. Plătind cât trebuie pentru aceleaşi instalaţii de epurare compania îşi poate pierde mijloacele pentru remunerarea destoinică a lucrărilor săi. Se poate întâmpla astfel ca rentabilitatea corporaţiei să scadă până la limita, când se va pune întrebarea privind falimentul ei.
Şi totodată responsabilitatea faţă de societate face corporaţia mai viabilă. Între business şi societate s-a stabilit următoarea legătură: viabilitatea de lungă durată a corporaţiei depinde de faptul cât de reuşit îşi realizează responsabilitatea sa faţă de societate parte componentă a cărei este şi ea. Şi invers, prosperarea societăţii depinde de existenţa structurilor de antreprenoriat rentabil şi responsabil. Cu alte cuvinte, activitatea economică a corporaţiilor trebuie să fie plină de sens social, precum şi activitatea socială în mod obligatoriu trebuie să fie subordonată intereselor antreprenoriatului.
[1] Administraţia corporativă. Proprietarii, directorii şi angajaţii societăţii pe acţiuni. M. 1996. P. 225