Relaţiile de apărare socială au apărut odată cu societatea şi au cunoscut atît forma relaţiilor de cooperare şi convieţuire, cît şi forma relaţiilor de conflict. Iniţial, ilicitul contravenţional a fost consacrat în legislaţia penală potrivit tradiţionalei împărţiri tripartite a ilicitului penal în: crime, delicte şi contravenţii (trihotomia).
Această împărţire, „cunoscută în vechiul drept francez de la 1791 şi în cel din Brumar anul IV, apoi, prin menţinerea ei în Codul penal francez de la 1810, şi-a făcut drum în mai toate legislaţiile penale europene şi extraeuropene.
Împărţirea tripartită a fost preluată şi de Codul penal român din 1865, care, de altfel, o menţine pînă în anul 1954, Codul reprezentînd, „în majoritatea covîrşitoare a dispoziţiilor sale, o copie a Codului penal francez din 1810 şi a celui prusian din 1851
În perioada interbelică s-a perpetuat acelaşi regim al contravenţiilor, ele fiind reglementate în Codul penal din anul 1936. Potrivit legii penale, contravenţia reprezenta fapta pe care o declară ca atare legea, regulamentul şi ordonanţa autorităţii administrative sau poliţieneşti.
Începînd cu anul 1954, în România contravenţiile nu au mai fost considerate infracţiuni, ci abateri administrative şi, drept urmare, au fost excluse din codul penal. Totodată, doctrina românească a fundamentat instituţia înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea administrativă sau de altă natură.
O altă etapă în procesul legislativ românesc al contravenţiilor o reprezintă Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. Legea determina cadrul juridic general al reglementării acestor fapte, precizînd autorităţile care pot emite acte normative de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor.
Subiect al răspunderii administrativ-contravenţionale era, în principiu, persoana fizică, regulă de la care se putea deroga numai prin lege sau decret, sancţionîndu-se şi persoana juridică doar în cazul existenţei unei dispoziţii legale exprese.
În legislaţia Republicii Moldova noţiunea de contravenţie a fost pentru prima dată definită în art. 9 al Codului cu privire la contravenţiile administrative, adoptat la 29 martie 1985.
Pînă în anul 2008 legea contravenţională a suportat multiple modificări şi completări, motivate de noile relaţii social-economice şi social-politice existente în ţară, îndeosebi din momentul cînd Republica Moldova a devenit un stat suveran.
Cadrul juridic depăşit al regimului contravenţional în condiţiile edificării statului de drept în Republica Moldova a determinat necesitatea elaborării unui nou cadru juridic, adaptat condiţiilor şi imperativelor timpului. Prin Legea nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 a fost adoptat Codul contravenţional al Republicii Moldova, care va intra în vigoare la 31 mai 2009.
Din momentul apariţiei noii legi contravenţionale este confirmată de jure existenţa dreptului contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de drept în ţara noastră.