Drept

Principiile dreptului sînt normele sociale cărora li se supune un sis­tem juridic, care ordonează întregul drept pozitiv ce există pe un areal geografic, statal sau internaţional.

Pornind de la această constatare, în viziunea noastră, principiile dreptului con­travenţional pot fi clasificate în: generale, ramurale, instituţionale.

Principiile generale, fiind specifice sistemului de drept în ansamblu, se referă la reglementarea juridică a relaţiilor sociale în general, inclusiv la cele reg­lementate de dreptul contravenţional:

Principiul legalităţii. Republica Moldova, proclamată de Constituţie stat de drept

Statul de drept presupune că toţi cetăţenii, toate organele statale şi cele nestatale se supun numai legii

Principiul legalităţii înseamnă că legiuitorul, atunci cînd realizează opera sa legislativă, trebuie să respecte toate procedurile, să ţină seama de voinţa socială, să permită pluralismul politic şi să controleze executivul cu ajutorul pîrghiilor puse la dispoziţie de lege. La rîndul său, executivul trebuie să organizeze executarea şi să execute legile, să colaboreze cu Parlamentul şi să nu facă presiuni, mai ales asupra puterii judecătoreşti şi a per­soa­nelor cu funcţii de răspun­dere, abilitate cu dreptul de a cerceta cazurile con­travenţionale

Principiul legalităţii are şi menirea de a constitui o garanţie a libertăţii per­soanei împotriva abuzurilor şi arbitrariului care se întîlneşte în ac­ti­vitatea or­ganelor executive

Legea contravenţională prevede: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională.

Principiul egalităţii este înscris, pe lîngă numeroase legi interne, în tra­tatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cum ar fi Dec­laraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Apă­rarea Drepturilor Omului. Are  două aspecte: primul este legat de acti­vi­tatea de elaborare a normelor contravenţionale, iar al doilea se referă la me­canis­mul aplicării legii. În procesul elaborării legilor atît organul le­gis­lativ, cît şi organul de iniţiativă legislativă trebuie să evite normele juridice dis­criminatorii sau care oferă privilegii. Pe de altă parte, or­ganele care aplică legea nu trebuie să o interpreteze discriminatoriu sau în beneficiul unui anumit justiţiabil.

Principiul garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale  Esenţa acestui principiu constă în faptul că organele abilitate trebuie să ţină cont de libertăţile fundamentale ale omului atît la etapa elaborării nor­me­lor contravenţionale, cît şi la etapa executării lor

Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale. Şi acest principiu îşi are izvorul în Legea fundamentală, care prevede: „Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituie un act de­lictuos

Principiul neretroactivităţii legii contravenţionale interzice ca legea să producă efecte – drepturi şi obligaţii – pentru faptele consumate înaintea intrării în vigoare a legii noi.

Legea contravenţională se aplică din data intrării ei în vigoare, care, de regulă, coincide cu publicarea în Monitorul Oficial al Re­pub­licii Moldova.

Principiile ramurale au un caracter mai restrîns, limitat la materia contravenţională:

 Principiul prescrierii unilaterale de voinţă juridică a subiectului ad­mi­nistrării în domeniul combaterii contravenţionalităţii. Acest principiu este de­terminat de una dintre trăsăturile de bază ale administrării în domeniul con­tra­venţional: una din părţile obligatorii ale relaţiilor sociale reglementate de dreptul contravenţional este reprezentantul statului, care acţionează în calitate de subiect al administrării.

Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contraven­ţi­o­nale.

Principiul reglementării juridice a contravenţiei şi a sancţiunilor contravenţionale este un principiu ramural, care presupune că doar faptele prevăzute de lege la momentul săvîrşirii lor constituie contravenţii, iar represiunea acestora va consta numai în aplicarea sancţiunilor prevăzute de legea contra­ven­ţională la data săvîrşirii contravenţiei

 Prezumţia de nevinovăţie   înseamnă că persoana acuzată de să­vîrşirea unei contravenţii este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în conformitate cu prevederile CC al RM, asigurîndu-se ga­ranţiile necesare apărării ei.

Principiul dreptăţii  presupune că persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa

Principiul umanismului presupune că întreaga reglementare în materia contravenţională trebuie să exprime interesele fundamentale ale omului

Legea contravenţională trebuie să asigure securitatea persoanei şi tra­ta­men­tul ei uman în cadrul procedurii contravenţionale.

Principiul prevenirii şi curmării faptelor contravenţionale pre­su­pune că atît reglementarea contravenţională, cît şi activitatea organelor executive privind realizarea acestei reglementări trebuie să asigure prevenirea săvîrşirii acestor fapte prin conformare la cerinţele stabilite şi prin constrîngere faţă de cei care le săvîrşesc.

Principiile instituţionale sînt caracteristice diferitelor instituţii juridice ale dreptului con­travenţional, cum ar fi: contravenţia, contravenţionalitatea, răspunderea contravenţională, con­vin­gerea şi constrîngerea, procedura contravenţională etc.

Caracterul extrajudiciar de examinare a cazului contravenţional, ca prin­­­cipiu, se referă la instituţia juridică a procedurii contravenţionale şi sti­pu­lează că în procedura contravenţională (spre deosebire de cea penală sau civilă) cazul contravenţional poate fi examinat de organele abilitate în mod ex­trajudiciar. Alături de instanţele judecătoreşti, decizia privind ap­li­ca­rea sancţiunilor contravenţionale poate fi emisă (luată) şi de alte organe statale împuternicite (procurorul, comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală, agentul constatator).

Principiul răspunderii contravenţionale personale

 în dreptul contravenţional nu se poate antrena răspunderea juridică pentru fapta săvîrşită de altă persoană

Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii con­travenţionale presupune că persoanei, recunoscute ca fiind vinovată de săvîr­şi­rea unei contravenţii, i se aplică o pedeapsă contravenţională echi­tabilă în li­mitele fixate în partea specială a CC al RM şi în strictă con­for­mitate cu dispoziţiile părţii generale a Codului.

Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale pre­ve­de că nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contra­ven­ţio­nale pentru săvîrşirea uneia şi aceleiaşi contravenţii.