1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Raportul de drept reprezintă o formă de in­teracţiune socială în care subiecţii de drept obţin satisfacerea intereselor recunoscute sau garantate de stat.  Raportul juridic contravenţional este o relaţie de apărare socială re-g­lementată printr-o normă de drept contravenţional, relaţie ce ia naştere, se modifică şi dispare în acţiunea de combatere a contravenţionalităţii.

Premisele raportului juridic contravenţional (condiţii necesare fără a că­ror existenţă nu poate lua naştere un raport juridic) sînt: în primul rînd, nor­mele juridice contravenţionale care, reglementînd relaţia socială, îi at­ribuie acesteia un caracter de raport juridic; în al doilea rînd, capacitatea par­ti­cipanţilor relaţiei sociale date de a se manifesta în calitate de exponenţi ai drepturilor şi obligaţiilor subiectului, numită, în limbaj juridic, capacitate juridică; în al treilea rînd, survenirea împrejurărilor reale de viaţă prevăzute în ipoteza normei juridice, de care norma în cauză leagă naşterea, modifi­ca­rea sau stingerea raportului juridic contravenţional.  Susţinem ideea potrivit căreia raporturile juridice contravenţionale se divizează în:

raporturi de conformare (de cooperare) – în cazul respectării legislaţiei con­­travenţionale, cînd subiecţii sînt statul, care impune respectarea legii, şi per­soanele, destinatarii legii, care sînt determinaţi să respecte legea;     – raportul de conflict (de contradicţie) – în cazul încălcării legii contra­ven­ţionale, cînd subiecţii sînt statul, care impune răspunderea contraven­ţională, şi persoana trasă la răspundere contravenţională, care este obligată să suporte sancţiunea pentru contravenţia săvîrşită.

Raportul juridic contravenţional de con­­formare (de cooperare) ia naştere odată cu obţinerea forţei juridice a legii con­­travenţionale. Raportul juridic contravenţional de conflict (de contradicţie) ia naştere din momentul comiterii unei fapte contravenţionale (încălcarea dispoziţiei normei materiale).

Raportul juridic contravenţional prezintă unele trăsături specifice, şi anume:

  1. Obligaţiile şi drepturile părţilor acestui raport întotdeauna se află în le­gătură cu îndeplinirea practică a anumitor acţiuni din sfera administrării statale în vederea combaterii contravenţionalităţii, ceea ce corespunde obiec­tu­lui dreptului contravenţional. 2. Condiţia apariţiei raportului juridic contravenţional este participarea la el a părţii obligatorii (subiectul obligatoriu) – reprezentantul statului. 3. Raportul juridic contravenţional poate apărea numai în legătură cu ne­cesitatea respectării regulilor de conduită stabilite de normele juridice contravenţionale.     4. În cazul comiterii unei fapte contravenţionale, raportul juridic con­tra­ven­ţional apare în urma exprimării unilaterale de voinţă juridică a reprezen­tan­tului statului (subiectul administrării) faţă de cealaltă parte a raportului juridic, indiferent de voinţa ei.  5. Raporturile juridice de conflict (de contradicţie) pot fi soluţionate atît de instanţa de judecată, cît şi de organele constatatoare abilitate, însă în toate cazurile pe cale extrajudiciară.

Subiecţi ai raportului juridic contravenţional pot fi toţi subiecţii dreptului contravenţional. Obiectul raportului juridic contravenţional îl constituie anumite acţiuni sau inacţiuni pe care statul – ca subiect dominant – le poate pretinde şi pe care cealaltă parte a raportului este obligată să le săvîrşească sau să se abţină de a le săvîrşi. Stingerea raportului juridic contravenţional are loc în două cazuri:      1) înain­te de executarea integrală a sancţiunii contravenţionale şi 2) după exe­cu­tarea sancţiunii.

Loading...