Raportul de drept reprezintă o formă de interacţiune socială în care subiecţii de drept obţin satisfacerea intereselor recunoscute sau garantate de stat. Raportul juridic contravenţional este o relaţie de apărare socială re-glementată printr-o normă de drept contravenţional, relaţie ce ia naştere, se modifică şi dispare în acţiunea de combatere a contravenţionalităţii.
Premisele raportului juridic contravenţional (condiţii necesare fără a căror existenţă nu poate lua naştere un raport juridic) sînt: în primul rînd, normele juridice contravenţionale care, reglementînd relaţia socială, îi atribuie acesteia un caracter de raport juridic; în al doilea rînd, capacitatea participanţilor relaţiei sociale date de a se manifesta în calitate de exponenţi ai drepturilor şi obligaţiilor subiectului, numită, în limbaj juridic, capacitate juridică; în al treilea rînd, survenirea împrejurărilor reale de viaţă prevăzute în ipoteza normei juridice, de care norma în cauză leagă naşterea, modificarea sau stingerea raportului juridic contravenţional. Susţinem ideea potrivit căreia raporturile juridice contravenţionale se divizează în:
– raporturi de conformare (de cooperare) – în cazul respectării legislaţiei contravenţionale, cînd subiecţii sînt statul, care impune respectarea legii, şi persoanele, destinatarii legii, care sînt determinaţi să respecte legea; – raportul de conflict (de contradicţie) – în cazul încălcării legii contravenţionale, cînd subiecţii sînt statul, care impune răspunderea contravenţională, şi persoana trasă la răspundere contravenţională, care este obligată să suporte sancţiunea pentru contravenţia săvîrşită.
Raportul juridic contravenţional de conformare (de cooperare) ia naştere odată cu obţinerea forţei juridice a legii contravenţionale. Raportul juridic contravenţional de conflict (de contradicţie) ia naştere din momentul comiterii unei fapte contravenţionale (încălcarea dispoziţiei normei materiale).
Raportul juridic contravenţional prezintă unele trăsături specifice, şi anume:
- Obligaţiile şi drepturile părţilor acestui raport întotdeauna se află în legătură cu îndeplinirea practică a anumitor acţiuni din sfera administrării statale în vederea combaterii contravenţionalităţii, ceea ce corespunde obiectului dreptului contravenţional. 2. Condiţia apariţiei raportului juridic contravenţional este participarea la el a părţii obligatorii (subiectul obligatoriu) – reprezentantul statului. 3. Raportul juridic contravenţional poate apărea numai în legătură cu necesitatea respectării regulilor de conduită stabilite de normele juridice contravenţionale. 4. În cazul comiterii unei fapte contravenţionale, raportul juridic contravenţional apare în urma exprimării unilaterale de voinţă juridică a reprezentantului statului (subiectul administrării) faţă de cealaltă parte a raportului juridic, indiferent de voinţa ei. 5. Raporturile juridice de conflict (de contradicţie) pot fi soluţionate atît de instanţa de judecată, cît şi de organele constatatoare abilitate, însă în toate cazurile pe cale extrajudiciară.
Subiecţi ai raportului juridic contravenţional pot fi toţi subiecţii dreptului contravenţional. Obiectul raportului juridic contravenţional îl constituie anumite acţiuni sau inacţiuni pe care statul – ca subiect dominant – le poate pretinde şi pe care cealaltă parte a raportului este obligată să le săvîrşească sau să se abţină de a le săvîrşi. Stingerea raportului juridic contravenţional are loc în două cazuri: 1) înainte de executarea integrală a sancţiunii contravenţionale şi 2) după executarea sancţiunii.