Starea contravenţionalităţii pe un anumit teritoriu (ţară, regiune de dezvoltare, raion, municipiu, comună) poate fi determinată prin indicatori cantitativi şi calitativi. Indicatorii cantitativi sînt caracterizaţi prin nivelul şi dinamica contravenţionalităţii.
Nivelul contravenţionalităţii este un indicator important care reflectă numărul absolut al contravenţiilor şi al persoanelor ce le-au comis pe un anumit teritoriu, într-un interval de timp concret (lună, semestru, an). În acelaşi timp, poate fi vorba şi despre diferite grupe omogene de contravenţii: contravenţii ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice; contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei,etc.
Coeficientul contravenţionalităţii este cel mai obiectiv indicator al nivelului contravenţionalităţii şi se calculează pe calea raportării datelor despre contravenţii sau contravenienţi la datele despre populaţie. De obicei, coeficientul contravenţionalităţii se raportează la un număr de 100000, 10000 sau 1000 de locuitori.
Dinamica contravenţionalităţii este un alt indicator cantitativ care reflectă schimbarea în timp a acesteia, adică modificările indicatorilor care oglindesc nivelul şi coeficientul contravenţionalităţii. Dinamica nivelului contravenţionalităţii poate fi exprimată în cifre absolute ale contravenţiilor înregistrate, ale persoanelor ce le-au comis ori în procente, care sînt calculate faţă de anul luat drept bază de comparaţie (bază fixă) sau faţă de anul precedent (baza mobilă, metoda de lanţ).
Indicatorii calitativi reflectă structura şi caracterul fenomenului contravenţional. Putem menţiona că structura contravenţionalităţii reflectă legătura internă a acesteia, adică corelaţia tipurilor de contravenţii sau contravenienţi din totalitatea contravenţiilor înregistrate şi a persoanelor care le-au comis. Caracterul contravenţionalităţii, avînd o legătură strînsă cu structura ei, pune accentul pe conţinutul tipurilor de comportamente contravenţionale şi pe dominarea acestora în structura contravenţionalităţii, precum şi pe distribuirea contravenţiilor după unele grupe de populaţie (comise de minori, de cetăţeni străini şi de apatrizi, de persoane cu antecedente contravenţionale), după sfera social-economică.
Cauzele contravenţionalităţii sînt nişte fenomene şi procese sociale care generează şi favorizează existenţa contravenţiilor sau provoacă creşterea sau descreşterea lor. vom constata numai că aceste cauze ale contravenţionalităţii pot fi grupate în:
cauze generale; 2) cauze ale unor tipuri de contravenţii; 3) cauze ale contravenţiilor concrete.
Afară de cauzele contravenţionalităţii, există şi o serie de condiţii (împrejurări, circumstanţe) care favorizează săvîrşirea faptelor contravenţionale. Dintre acestea fac parte atît factorii naturali, cît şi cei sociali sau tehnici. Condiţiile în sine nu generează contravenţii, dar contribuie la înfăptuirea lor.