Pot fi identificate trei forme de combatere a contravenţionalităţii: 1) prevenirea faptelor contravenţionale; 2) aplicarea faţă de persoanele care au comis fapte contravenţionale a măsurilor de constrîngere statală; 3) aplicarea faţă de contravenienţi a măsurilor de reîncadrare socială.
Prevenirea faptelor contravenţionale constă în neadmiterea săvîrşirii a acelor acţiuni ori inacţiuni pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale, iar statul le protejează prin intermediul normelor materiale ale dreptului contravenţional. După conţinutul lor, măsurile de prevenire a contravenţiilor se clasifică în măsuri: economice, sociale, ideologice, tehnice, organizatorice şi juridice.
Măsurile juridice de prevenire a faptelor contravenţionale, în funcţie de conţinut, se divizează în măsuri care: – contribuie la neutralizarea condiţiilor ce favorează săvîrşirea contravenţiilor concrete. – stimulează activitatea ce împiedică sau curmă comiterea contravenţiilor; – reglementează procesul prevenirii faptelor antisociale.
A doua formă de combatere a contravenţionalităţii – aplicarea faţă de persoana care a comis fapta contravenţională a măsurilor de constrîngere statală – rezultă din principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale, care presupune că oricine comite o contravenţie trebuie să suporte răspunderea contravenţională, care, la rîndul ei, este o consecinţă inevitabilă a comiterii contravenţiei, sancţionarea vinovatului nefiind facultativă.
Reîncadrarea socială a contravenientului, ca formă de combatere a contravenţionalităţii, are şi ea o valoare sporită. Organele abilitate urmează să întreprindă măsurile necesare de reîncadrare socială a persoanelor ce au intrat în conflict cu prevederile legislaţiei contravenţionale.