În ceea ce priveşte metodele de administrare în domeniul combaterii atît a fenomenului infracţional, cît şi a celui contravenţional, cele mai aplicabile şi eficace sînt metodele de convingere şi constrîngere. Deseori statul, prin intermediul organelor sale, al organizaţiilor obşteşti, apelează la conştiinţa cetăţenilor, adică, în procesul de administrare a relaţiilor sociale, aplică măsuri de convingere. În acelaşi timp, în scopul apărării şi menţinerii ordinii de drept în societate, apărării drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, statul este nevoit să aplice şi măsuri de constrîngere împotriva anumitor categorii de cetăţeni care încalcă legile, nu respectă de bunăvoie obligaţiile ce le revin conform Constituţiei.
Convingerea şi constrîngerea sînt mijloacele, căile principale de asigurare a administrării de stat. Constrîngerea este bazată pe o convingere bine întemeiată şi bine conturată. Statul, în primul rînd, trebuie să convingă, iar apoi să constrîngă. Menţionăm că măsurile de constrîngere se aplică în numele majorităţii asupra minorităţii.
Raportul corect dintre convingere şi constrîngere este condiţia principală şi cea mai importantă a asigurării eficienţei lucrului aparatului de administrare în domeniul combaterii contravenţionalităţii, a relaţiei dintre aparatul administrativ şi mase. A semna un act de administrare, a ordona, a constrînge este mai uşor decît a convinge.
Putem defini convingerea ca pe o influenţă psihopedagogică a subiectului administrării asupra conştiinţei celor administraţi în limitele stipulate de normele juridice şi cele morale, în scopul conformării regulilor stabilite de conduită, executării calitative şi la timp a sarcinilor şi funcţiilor în domeniul combaterii contravenţionalităţii.
Prin noţiunea de constrîngere înţelegem măsurile de influenţă aplicate direct de către organele statului asupra persoanei vinovate de încălcarea normelor de drept contravenţional fără adresare în judecată. În administrarea de stat constrîngerea se aplică în cazul în care metodele de convingere, de organizare şi de educare se dovedesc a fi insuficiente pentru a influenţa comportamentul unor persoane, apelarea la conştiinţa lor fiind ineficientă. Avem următoarea clasificare a măsurilor de constrîngere administrativă:
– măsuri administrative de prevenire; – măsuri administrative de curmare (stopare); – măsuri de constrîngere procesuală; – sancţiuni contravenţionale.