Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sînt acele îm¬pre¬jurări, stări ori situaţii a căror existenţă în timpul săvîrşirii faptei fac ca realizarea eficientă a vreuneia dintre trăsăturile esenţiale să devină imposibilă.
Starea de extremă necesitate
Se consideră că a acţionat în stare de extremă necesitate persoana care a săvîrşit o faptă ilicită pentru a salva de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa, a unei alte persoane sau un bun important al său ori al unei alte persoane, sau un interes public.
Nu se află în stare de extremă necesitate persoana care şi-a dat seama, în momentul cînd a săvîrşit fapta, că prin aceasta cauzează urmări evident mai grave decît cele care s-ar fi produs prin neînlăturarea pericolului.
Condiţia ca acţiunea prin care se înlătură pericolul să fie pre¬văzută de le¬gislaţie drept contravenţie pare firească, deoarece altfel problema înlă¬tu¬rării caracterului contravenţional al faptei nu s-ar pune.
Legitima apărare
Prin stare de legitimă apărare legiutorul descrie fapta, prevăzută de legislaţie drept contravenţie, dar care este săvîrşită pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.
Iresponsabilitatea
Următoarea cauză, prevăzută de legislaţia administrativă, care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională este ires¬ponsabilitatea, care presupune că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, de¬bilităţii mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM).
Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii contravenţionale.
Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală)
Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauza de înlăturare a răspunderii atunci cînd fapta se săvîrşeşte sub imperiul acestei constrîngeri. Constrîngerea fizică înlătură caracterul ilicit al faptei dacă autorul nu a putut rezista constrîngerii.
Constrîngerea psihică (morală) este o circumstanţă care împiedică o persoană să-şi dirijeze liber voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt ce exclude exis¬ten¬ţa uneia dintre trăsăturile contravenţiei, şi anume voinţa
Riscul întemeiat
Riscul, deseori, este util în toate domeniile de dezvoltare a societăţii. Progresul tehnico-ştiinţific este imposibil fără implementarea de noi tehnologii, fără realizarea de experimente în diferite domenii ale activităţii umane – ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie, sfera de producere, sfera de combatere a infracţionalităţii şi contravenţionalităţii etc.
Cazul fortuit
Cazul fortuit este o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecinţe fără ca vreunei persoane să i se poată imputa vinovăţia.