Regulile generale de aplicare a sancţiunii contravenţionale in aRM sînt:
– aplicarea sancţiunii numai pentru atingerea scopului stabilit de legea contravenţională (art. 2 din CC al RM);
– aplicarea pedepsei contravenţionale numai în limitele sancţiunii contravenţiei comise;
– aplicarea unei sancţiuni echitabile în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei comise;
– aplicarea sancţiunii în strictă conformitate cu prevederile CC al RM;
– luarea în consideraţie, la aplicarea sancţiunii, de caracterul valorilor sociale la care s-a atentat, de persoana celui ce a atentat la aceste valori, de gradul şi forma vinovăţiei lui, de circumstanţele ce atenuează şi de cele ce agravează răspunderea etc.
Circumstanţe ce atenuează răspunderea pentru contravenţia comisă (art. 42 din CC al RM) se consideră:
– prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;
– contribuirea la descoperirea contravenţiei;
– săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;
– săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;
– provocarea contravenţiei prin acţiunile ilegale sau imorale ale victimei.
Circumstanţele ce agravează răspunderea contravenţională sînt prevăzute în art. 43 din CC al RM, şi anume:
– continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări;
– săvîrşirea contravenţiei de către o persoană anterior sancţionată contravenţional sau condamnată, al cărei antecedent nu a fost stins;
– instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
– săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
– săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări excepţionale;
– săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe;
– săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, o femeie, o persoană în etate sau faţă de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra;
– săvîrşirea repetată a unor contravenţii similare pe parcursul unui an.
Legiuitorul stabileşte şi regulile aplicării sancţiunii contravenţionale în cazul săvîrşirii a mai multor contravenţii. În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare dintre ele.
Dacă persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multe contravenţii ale căror cazuri sînt examinate de unul şi acelaşi organ, atunci se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte, stabilindu-se definitiv sancţiunea pentru un concurs de contravenţii prin absorbirea sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă ori prin cumulul, total sau parţial, al sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de articolul care prevede sancţiunea mai gravă. În cazul în care la săvîrşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, respectîndu-se prevederile principiului personalităţii sancţiunii contravenţionale, se aplică cîte o pedeapsă pentru fiecăre persoană aparte.
O importanţă deosebită la aplicarea corectă a sancţiunilor contravenţionale o are instituţia prescripţiei. Potrivit legii contravenţionale (art. 30 din CC al RM), sancţiunea contravenţională poate fi aplicată nu mai tîrziu de trei luni de la comiterea contravenţiei, iar în cazul contravenţiei continue – nu mai tîrziu de trei luni de la data săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Termenele de aplicare a sancţiunilor contravenţionale se suspendă din momentul încheierii examinării în fond a cauzei pînă la pronunţarea de către instanţa de judecată a hotărîrii definitive, dar nu pot depăşi un an de la data comiterii contravenţiei.
Depăşirea termenului de prescripţie înlătură aplicarea sancţiunii contravenţionale. În acest caz procedura contravenţională nu poate fi începută, iar cea începută urmează să fie încetată.