1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost adoptată în mod solemn la 7 decembrie 2000 (la Conferinţa Interguvernamentală) la Nisa, a fost apoi adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, pentru ca, ulterior, prin Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare la 1 decembrie 2009), să se prevadă expres că „Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă” şi că „aceasta are aceeaşi valoare juridică cu tratatele”, potrivit art. 6 alin. 1 TUE, fără a include însă în acest tratat textul Cartei.

            Carta cuprinde, într-un singur text, ansamblul drepturilor sociale, economice, civile şi politice de care pot beneficia toţi cetăţenii europeni. Aceste drepturi sunt grupate în şase capitole principale:

            > Capitolul I, Demnitatea (cuprinde articole referitoare la: demnitatea umană, dreptul la viaţă, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea torturii şi a tratamentelor sau a pedepselor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei şi a muncii forţate);

            > Capitolul II, Libertăţile (cuprinde articole referitoare la: dreptul la libertate şi securitate, respectul vieţii private şi de familie, protecţia datelor personale, dreptul la căsătorie şi dreptul de întemeiere a familiei, libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei, libertatea expresiei şi informării, libertatea de întrunire şi de asociere, libertatea artelor şi ştiinţelor, dreptul la educaţie, libertatea alegerii ocupaţiei şi dreptul de angajare în muncă, libertatea de a conduce afaceri, dreptul de proprietate, dreptul de azil, protecţia faţă de eventualitatea strămutării, expulzării sau extrădării);

            > Capitolul III, Egalitatea (cuprinde articole referitoare la: egalitatea în faţa legii, nediscriminarea, diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică, egalitatea între bărbaţi şi femei, drepturile copilului, drepturile persoanelor vârstnice, integritatea persoanelor cu handicap);

             > Capitolul IV, Solidaritatea (cuprinde articole referitoare la: dreptul lucrătorilor la informare şi consultare în cadrul întreprinderilor, dreptul de negociere şi acţiune colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecţia împotriva concedierii nejustificate, condiţii de muncă egale şi juste, interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă, viaţa de familie şi profesională, securitatea socială şi asistenţa socială, asistenţa sanitară, accesul la serviciile de interes economic general, protecţia consumatorului);

            > Capitolul V, Drepturile cetăţeneşti (cuprinde articole referitoare la: dreptul de vot şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European, dreptul de a vota şi de a candida la alegerile municipale, dreptul la o bună administrare, dreptul de acces la documente, avocatul poporului, libertatea de circulaţie şi de reşedinţă, protecţia diplomatică şi consulară);

            > Capitolul VI, Justiţia (cuprinde articole referitoare la: dreptul la căi de atac efective şi la o judecată corectă, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, principiile legalităţii şi proporţionalităţii faptelor penale şi a sancţiunilor, dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de două ori în procedurile penale pentru aceeaşi faptă);

            Carta drepturilor fundamentale îşi are originea în Convenţia europeană a drepturilor omului. Cuprinde atât drepturile şi libertăţile fundamentale conţinute în general, în Convenţia europeană, dar şi drepturi sociale, inspirate de Carta socială europeană adoptată sub egida Consiliului Europei, precum şi „drepturi noi”, care ţin de evoluţia societăţilor europene în diverse domenii, precum bioetica, mediul înconjurător sau drepturile copilului.

           

            Redactarea sa răspunde în principal la două obiective :

  • acela de a oferi un text care să reprezinte o referinţă clară şi puternică, comprehensibilă, pentru fiecare cetăţean european şi care reuneşte drepturile existente, dar care au fost până acum împărţite între mai multe texte;
  • acela de a ameliora protecţia drepturilor fundamentale.

            De asemenea, Carta reafirmă, în preambulul său, cu respectarea competenţelor şi sarcinilor Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă, în principal:

            - din tradiţiile constituţionale;

            - din obligaţiile internaţionale comune statelor membre;

            - din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

            - din Cartele sociale adoptate de Uniune şi de către Consiliul Europei;

            - din jurisprudenţa Curţii de justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Loading...