Pin It

       Aristotel este fara indoiala, unul din cei mai mari filozofi si ganditori ai lumii, fie ea antica, moderna sau contemporana.  

      S-a nascut in 384 IH in Grecia in Stagira. Tatal sau, Nicomah, era medicul si prietenul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatal viitorului rege Filip si bunic al lui Alexandru Macedon.
       La 17 ani revine la Atena ajungand la Academia lui Platon. Va sta 20 de ani elev si profesor, a tinut prelegeri din filosofie. Ca si Platon, mentorul sau, s-a aplecat asupra cercetarii tuturor problemelor si nevoilor cetatii, dandu-le o interpretare originala si profunda. Va pleca in anul mortii lui Platon in Asia Mica si in statele grecesti din jur.

        In anul 342 IH, este chemat de Filip al Macedoniei pentru a se ocupa de educatia fiului sau Alexandru. Dupa ce ajunge Alexandru rege, Aristotel revine la Atena si isi deschide propria scoala filosofica langa fostul templu al lui Apollon Lykeios, scoala – liceu (Lykeion). Se va numi si scoala peripatetica – de la obiceiul din scoala de a se discuta filosofie plimbandu-se printre sirurile de coloane.

       Aristotel este intemeietor aproape universal a tuturor stiintelor, teoretizand logica, etica, retorica, economia politica, poetica, psiholog , al naturii. Opera sa filozofica si stiintifica este vasta, cuprinzand probleme de politica si morala, de metafizica si fizica, de estetica sau de retorica.

      Opera aristotelica cuprinde toate domeniile, impresioneaza prin amploarea si adancimea, prin contributiile originale. In toate domeniile s-a comportat ca un adevarat om de stiinta, impresionand prin eruditia sa.

      Intr-un timp relativ scurt, Aristotel a realizat o opera filozofica destul de vasta. In ceea ce priveste lucrarile aristotelice nu mai este de mare importanta ordinea acestora, ca la Platon,ci mai ales problema autenticitatii acestora. Dupa caracteristica lor literara acestea se im­part in trei grupe.

  1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi au originea in epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din nefericire acestea s-au pierdut, nemairamanand decat cateva fragmente razlete.
  1. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru trebuintele cursu­rilor in "Lykeion". Acestea cuprindeau materia cea mai diferita. Este instructiva in aceasta privinta lucrarea "Constitu­tia ateniana" gasita si editata in 1892 de Kaibel si de Wilamowitz care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala ce    purta    titlul Politeia.
  1. Lucrari pur stiintifice. Acesteia ni s-au pastrat in intregime si au forma expozitiva, in forma unor prelegeri, ele continand neglijente sti­listice suparatoare si locuri extrem de obscure, explicabile prin moartea neasteptata a autorului, care l-a impiedicat de a le mai revedea. Aceste scrieri se impart in :
  1. a) Scrieri cu caracter logic ce au fost adunate in epoca bizantina sub titlul Organon (unealta spirituala). Aici sunt grupate : Categoriile (moduri ale existentului) ; Analitica priora (despre silogisme) si Anali­tica posteriora (despre argumente, definitii si impartiri) ; Peri arimineias (De interpretatione, despre principiu si judecata) si Topica, ce repre­zinta un fel de indreptare pentru arta de a discuta si o colectie a sofis­melor  sofiste,   pe   care  Aristotel   le   combate,   descoperindu-le   erorile logice.
  1. b) Scrieri din  domeniul  stiintelor  naturii :     Fizica  (in  opt  carti), Despre cer (4 carti), Despre nastere si disparitie (2 carti), Meteorologie (4 carti), Despre suflet (3 carti), Istoria mare a animalelor (10 carti) si asa-zisa Parva naturalia.
  1. c) Scrieri etice. Opera principala este Etica Nichomachiana (in 10 carti), numita asa dupa Nicoimachos, fiul lui Aristotel din a doua casa­torie. Eudemos,   un   elev   al   lui   Aristotel,   a   preluat   aceasta   etica, si este    cunoscuta sub    numele de Etica   In afara de aces­tea mai este cunoscuta o a treia, care nu este decat o prelucrare a ce­lorlalte doua de mai sus, si este cunoscuta sub numele de Etica mare (Magna moralia). Aristotel a mai scris si o lucrare de etica practica sau aplicata cu titlul Politica (in  opt carti),  ce a ramas neterminata. Tot aici mai amintim un dialog "Eudemos", care s-a pierdut.
  1. d) Scrieri din domeniul esteticii : Retorica (in 3 carti) si Poetica.
  1. e) Scrieri cu caracter filozofic general : Metafizica (in 14 carti).

Opera lui Aristotel are o istorie foarte interesanta. Aristotel a lasat manuscrisele sale prin testament lui Teofrast, care, la randul lui, le-a la­sat unui oarecare Nelsus, un elev al lui Aristotel. Strabo istoriseste ca, pentru a le salva de furia de colectionar a printului de Pergamon, opera aristotelica a trebuit sa fie ascunsa intr-o pivnita umeda, unde a zacut 13 ani si ca de acolo a fost adusa abia pe la 100 i.Hr. la Atena, si de aici, prin Sulla, la Roma. Aceasta relatare priveste numai manuscrisele lui Aristotel, fiindca in secolul al III-lea i.Hr. operele acestuia erau cu­noscute. In 50 i.Hr. a aparut la Roma o editie noua a tuturor lucrarilor aristotelice sub ingrijirea lui Andronicos din Rodos. Aceasta editie con­stituie temeiul traditiei aristotelice, cunoscut si astazi. Ea a aparut mai intai in limba latina, cu un comentariu al arabului Averroes, in Venetia (1489), apoi in limba greaca (1495). Dupa aceea studiul filozofiei aristo­telice a fost neglijat pana in secolul al XIX-lea, cand incepe sa renasca iarasi. In acest secol cea mai completa editie a operelor aristotelice o constituie editia Academiei de stiinte din Berlin, care a aparut in 5 vo­lume (1831-1870). Apoi a aparut marea editie a aceleiasi Academii a Comentariilor grecesti (Commentaria in Aristotelem Graeca) in 23 de volume si 3 volume supliment. O alta editie a textelor aristotelice, inso­tite de un aparat critic, a fost publicata in "Bibliotheca Teubeneriana".

Bibliografie :

http://www.scribd.com/doc/10324649/Aristotel-retorica

http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-sistematica/opera-aristotel-71771.html