1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Sistemul ONU de protecţie a drepturilor omului

  1. a) Carta ONU, afirmă în preambulul său ,,credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor, precum şi a naţiunilor, mari şi mici”.

Art. 13 din Cartă conferă Adunării Generale dreptul de a solicita studii şi de a face recomandări în vederea ,,facilitării pentru toţi, fără distincţie de rasă, limbă, sex sau religie a exercitării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”.

Art. 55 proclamă ,,respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără distincţie de rasă, sex, limbă sau religie”.

  1. b) Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Rezoluţie a Adunării Generale ONU din 10 decembrie 1948, ,,ideal comun de atins de către toate popoarele şi naţiunile”, consacră numeroase drepturi:
  • civile şi politice: la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei, de a nu fi ţinut în sclavie sau robie, de a nu fi supus la tortură, pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, la libertatea de întrunire şi asociere paşnică, de a participa la conducerea treburilor publice, de a avea acces la funcţii publice;
  • economice, sociale şi culturale: la asigurare socială, muncă şi alegerea liberă a muncii, la salariu egal pentru o muncă egală, la asigurare în caz de şomaj, invaliditate etc., protecţia mamei şi copilului.

Deşi fără caracter obligatoriu, Declaraţia are o dublă semnificaţie juridică:

  • ea recunoaşte unele drepturi conturate anterior pe o bază convenţională şi cutumiară;
  • a declanşat procese cutumiare de confirmare a unor drepturi.

De asemenea, nu trebuie uitate prevederile unor Constituţii, cum sunt art. 4, 8 din Constituţia Republicii Moldova, care conferă dispoziţiilor Declaraţiei, alături de alte pacte şi tratate din materia drepturilor omului, nu numai conţinut juridic, dar şi o poziţie de preeminenţă faţă de dreptul intern al statului în cauză.

  1. c) Pactele internaţionale ale drepturilor omului, adoptate de Adunarea Generală ONU la 16 decembrie 1966:
  • Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale,
  • Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice.

Preambulul, art. 1, 3, 5 ale celor două documente sunt aproape identice.

Pactul drepturilor economice, sociale şi culturale prevede: dreptul la muncă, libertatea de alegere a locului de muncă, dreptul la condiţii de muncă juste, remune­rare egală pentru muncă de valoare egală, dreptul la securitate şi igiena muncii, odihnă şi timp liber, de a forma sindicate, dreptul la grevă, la asigurare socială.

Pactul drepturilor civile şi politice prevede: dreptul la viaţă, la libertatea gândirii, conştiinţei, religiei, libertatea de exprimare, dreptul de întrunire şi asociere liberă.

Dacă drepturile politice şi civile trebuie riguros respectate, fără nici o libertate de apreciere din partea statelor-părţi, drepturile economice sunt obligatorii din punct de vedere programatic, dar sunt realizate pe măsură ce statele-părţi vor adopta individual şi prin intermediul cooperării internaţionale măsurile necesare cuprinzând programe concrete.

Sisteme regionale de protecţie a drepturilor omului

  1. a) Convenţia europeană a drepturilor omului, din 4.11.1950, cuprinde mai ales prevederi referitoare la drepturile civile şi politice: dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei, dreptul învinuitului la audiere publică şi echitabilă, inviolabilitatea persoanei, a locuinţei, a corespondenţei, dreptul la libertatea gândirii, conştiinţei, religiei, libertatea de exprimare, la întrunire paşnică şi de asociere, dreptul la căsătorie.

Este însoţită de 16 protocoale adiţionale, adoptate între 1952-2013, în baza cărora au fost adăugate şi alte drepturi şi libertăţi, s-a abolit pedeapsa cu moartea etc.

  1. b) Convenţia americană a drepturilor omului, 1969, prevede: dreptul la personalitate juridică, la viaţă, tratament uman, libertatea de servitute, dreptul la libertate personală, la un proces corect, la compensare pentru erori judiciare, libertatea de conştiinţă şi religie, dreptul la replică.

Sub egida Organizaţiei Statelor Americane au mai fost adoptate: Convenţia interamericană asupra azilului teritorial (1954), Convenţia interamericană privind conflictul de legi la adopția minorilor (1984), Convenţia interamericană pentru prevenirea şi pedepsirea torturii (1985).

  1. c) Carta africană a drepturilor omului şi ale popoarelor, 1981, prevede drepturi cunoscute, dar şi accente specifice: din conținutul său lipsesc dreptul la cetăţenie şi interzicerea lipsirii arbitrare de cetăţenie, dreptul la libera alegere a partenerului de căsătorie, dreptul la un nivel de viaţă adecvat.

Pentru popoare sunt recunoscute: dreptul la autodeterminare, suveranitatea asupra resurselor naturale, dreptul la dezvoltare economică, la pace şi securitate şi la un mediu înconjurător satisfăcător.

Loading...