La crearea autorităţii de jurisdicţie constituţională, a apărut o dilemă şi anume cine ar trebui să intre în component Curţii Constituţionale – experţi, oameni politici sau oameni de stat.
Hens Kelsen, cel care a pus temelia “modelului european” al controlului constituţionalităţii, susţine că membrii nu ar trebui să fie parlamentari sau membrii ai Guvernului deoarece chiar actele acestora urmeaza a fi supuse controlului, iar cît priveşte numarul membrilor ar trebui să fie unul nu prea mare deoarece ei vor examina probleme de drept. Iar cel mai important moment este ca autoritatea in cauză să fie formată din jurişti profesionişti.
1.Numărul judecătorilor şi condiţiile de acces la funcţii
Articolul 142, aliniatul 2 din Constituţie stabilşte numărul de 9 judecători ai Curţii Constituţionale. Este evidentă influenţa franceză, Consiliul Constituţional franez fiind alcătuit şi el tot din 9 membri.
Tot în Constituţie, în articolul 143, stabileşte şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi numit judecător la Curtea Constituţională. Aceasta trebuie să aibă o pregătire juridică superioară înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul superior juridic.
Cerinţa obligatorie este de a avea licenţă în drept şi o vechimea de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau învăţământului juridic.8
2.Numirea judecătorilor
Cei 9 judecători sunt numiţi astfel:
- 3 de către Camera Deputaţilor
- 3 de către Senat
- 3 de către Preşedintele României
Analizând Legea nr. 47/1992, care detaliază aceste dispoziţii constituţionale, se observă că numirea judecătorilor din parea Camerei Deputaţilor şi Senatului este, de fapt, o alegere. Art 7 (j) din Legea nr 47 pe 1991 stabileşte că grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii pot propune candidaturi la Comisia juridică. Fiecare candidat depune un curriculum vitae şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute în Constituţie. Apoi candidaţii sunt audiaţi de comisie , care întocmeşte un raport motivat cu privire la toţi candidaţii, şi de plenul Camerei.
Urmează apoi, ca fiecare Cameră a Parlamentului să numească, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei Juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi. Desigur aceasta implică şi acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului însoţit cu un angajament de demisie, la data numirii, din orice funcţie incompatibilă cu cea de judecător, precum şi din pardidul politic al cărui membru este. 9 [1]
Judecătorii, odată numiţi de către autorităţile competenţe depun, individual jurământul în faţa Preşedintelui României şi preşedinţilor celor 2 Camere ale Parlamentui.
Jurământul, prevăzut de art 40 din Legea nr. 47/1992 are următorul conţinut: “Jur să respect şi să apăr Constituţia, îndeplinindu-mi cu bună credinţă şi fără părtinire obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale. Aşa sa-mi ajute Dumnezeu!”.
Depunerea jurământului este momentul din care începe exercitarea funcţiei de judecător.
În alte state, judecătorii constituţionali cunosc şi alte modalităţi de numire.
Astfel în Spania, cei 12 judecători sunt numiţi de rege: 4 la propunerea Congresului, adoptată cu majorităţi de trei cincimi, 4 la propunerea Senatului, cu o majoritate asemănătoare, 2 la propunerea Guvernului şi 2 la propunerea Consiliului General al Puterii Judiciare. În Austria, cei 14 titulari (există şi 6 supleanţi) sunt numiţi de Preşedintele federaţiei la propunerea Guvernului federal - 8, Consiliul Naţional – 3, Consiliul federal – 3. În Bulgaria, cei 12 judecători sunt numiţi de Adunarea Naţională – 4, Preşedinte – 4, Curtea de Casaţie şi Curtea Administrativă Supremă – 4. În Germania, cei 16 judecători sunt numiţi în mod egal de către Bundestag şi Bundestrat. În Italia cei 15 judecători sunt numiţi de către preşedinte – 5, Parlament – 5, Curtea de Casaţie, Consiliul de Stat şi Curtea de Conturi – 5. În Ungaria, cei 15 judecători sunt numiţi de către Parlament.
În Franţa, Consiliul Constituţional cuprinde membri numiţi (3 – Preşedinte, 3 – Adunarea Naţională, 3 – Senat şi membrii de drept, care sunt membri de drept pe viaţă – foşti preşedinţi ai republicii, justificându-se prin experienţa lor în rolul de garant al Constituţiei, prin voinţa de a li se asigura o retragere demnă, la adăpostul de neajunsurile vieţii.10
3.Mandatul judecătorului
Judecătorii Curţii îşi pot exercita funcţia de la data depunerii jurământului (art 63(2) din lege). Jurământul este depus în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului.
Prima Curte Constituţională a României a depus jurământul stabilit de lege la data de 5 iunie 1992, dată de la care şi-a început activitatea.
Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează în următoarele situaţii: expirarea termenului pentru care a fost desemnat, demisie, deces, pierderea drepturilor electorale, excluderea de drept. Excluderea de drept intervine în cazul prevăzut de art. 66 al. (3) şi anume atunci când judecătorul este condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte expirarea la termen a mandatului art. 68 (2) arată că în cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depăşeşte 6 luni, preşedintele va sesiza autoritatea care l-a numit, în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului pe care l-a avut judecătorul numit. Dacă perioada pentru care a fost numit noul judecător, în această situaţie, este mai mică de 3 ani, acesta va putea fi numit la reînoirea Curţii, pentru un mandat complet de 9 ani.
Mandatul judecătorului încetează şi în situaţiile de exercitare de incompatibilitate sau de imposibilitate de exercitare a mandatului mai mult de 6 luni. De asemenea, conform art. 67 (1) mandatul încetează şi în cazul încălcării prevederilor art. 16 alin.(3) sau ale art. 40 alin (3) din Constituţie sau prin încălcarea gravă a obligaţiilot prevăzute la art. 64.
Prevederile art. 16 alin. (3) stabilesc două condiţii pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile şi militare şi anume: doar cetăţenie română, domiciliul în ţară.
Potrivit legii, constatarea încetării mandatului revine preşedintelui Curţii, dacă intervine în situaţiile expirării termenului, pierderea drepturilor electorale, exluderea de drept, ori decesul şi Plenului Curţii, în toate celelalte cazuri Plenul va hotărî cu votul majorităţii Curţii.
4.Răspunderea
Legea de organizare şi, funcţionare a Curţii Constituţionale stabileşte unele reguli specifice privind răspunderea disciplinară şi raspunderea penală.
Răspunderea disciplinară este reglementată prin legea 232/2004, prin următoarele reguli:
- numai Plenul Curţii constituţionale poate stabili abaterile disciplinare şi aplicarea sancţiunilor
- competenţa de judecată pentru infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii aparţin Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Imunitatea
- judecătorii nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului, sau al preşedintelui României.
- de la data trimiterii în judecată penală, judecătorul este suspendat de drept din funcţie, în caz de achitare, suspendarea încetează.
Inamovibilitatea este o garanţie a independenţei judecătorilor constituţionali, fiind în fond o măsură de protecţie a acestora.
5.Preşedintele Curţii Constituţionale
Potrivit art. 142 (4) din Constituţie: ”Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani”.
Procedura alegerilor este stabilită prin art. 7 din Legea 232/2004 astfel: alegerea se face prin vot secret, sub conducerea celui mai în vârstă judecător, în termen de 5 zile de la înnoirea Curţii., fiecare grup de judecător are dreptul de a propune o singură candidatură. Este ales preşedinte, cel ce obţine majoritatea voturilor. De aceea legea prevede alegerea în 2 tururi de scrutin. În cazul în care candidaţii au acelaşi număr de voturi, se va trece la operaţiunea de tragere la sorţi.
6.Plenul
Plenul cuprinde pe toţi cei 9 judecători ai Curţii (art. 50 Legea 232/2004).
Competenţa plenului rezultă atât din Constituţie cât şi din Legea 232/2001.
Astfel, numai plenul Curţii Constituţionale realizează controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare, controlul constituţionalităţii regulamentelor parlamentare, verificarea procedurii pentru alegerea preşedintelui României, judecarea contestaţiilor care au obiect constituirea unui partid politic, avizarea suspendării din funcţie a Preşedintelui României, verificarea regulilor de organizare şi desfăşurare a referendumului, controlul consstituţionatăţii revizuirii Constituţiei.
Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor. Votul majorităţii judecătorilor este obligatorie pentru completul de judecată.
Legea nr. 232/2004, art. 73 precizează că “Personalul Curţii Constituţionale constituit din corpul magistraţilor-asistenţi şi din personalul Secretariatului General, care este condus de un secretar general”.
Corpul magistraţilor-asistenţi este alcătuit din: prim-magistratul-asistent, 3 magistraţi-asistenţi-şefi şi 18 magistraţi-asistenţi , sunt subordonaţi preşedintelui Curţii Constituţionale, participă la pregătirea lucrărilor şi la redactarea actelor emise de Curte şi, pot fi consultaţi la deliberări.
Secretariatul General este condus de un secretar-şef asimilat magistraţilor. Acesta este ordonator de credite, aşa cum prevede art. 9 alin. 2 lg. 232/2004.
IV.Bibliografie
1.Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Curtea Constituţională a României
2.Ion Deleanu, Justiţia constituţională
3.Mircea Lepădătescu, Teoria generală a controlului constituţionalităţii legilor
4.Ion Muraru,‚ Drept constituţional şi instituţii politice
5.Alte surse: www.ccr.ro ; www.cdep.ro ; http://biblioteca.regielive.ro ; http://www.referat.ro
8 http://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/curtea-constitutionala-1201.html Vizitat la 17.11.2014
9 http://www.referat.ro/referate_despre/curtea_constitutionala_a_romaniei.html Vizitat la 17.11.2014
10 http://www.referat.ro/referate_despre/curtea_constitutionala_a_romaniei.html Vizitat la 17.11.2014