Drept

Contractul de achiziție publică este definit ca fiind acel contract cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante, care are ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii¹. Potrivit art. 1166 C.civ.^{[1] [2]}, prin contract se înțelege „acordul de voințe dintre două sau mai multe per­soane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”.

Definiția cuprinde trăsăturile juridice ale contractului de achiziții publice:

1. Este un contract sinalagmatic

Contractul sinalagmatic este acel contract în care obligațiile născute sunt reci­proce și interdependente.

Astfel, în schimbul prețului plătit de autoritatea contractantă, operatorul economic se obligă să execute lucrări, să furnizeze produse sau să presteze servicii. În mod reciproc, autoritatea contractantă se obligă să plătească prețul deoarece operatorul economic se obligă să execute lucrări, să furnizeze produse sau să presteze servicii.

2. Este un contract bilateral/multilateral

Factorul esențial al contractului de achiziție publică, ca de altfel al oricărui contract, îl reprezintă voința părților, adică voința lor juridică manifestată în scopul de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

În acest context, vorbim de principiul libertății de a contracta consacrat de art. 1169 C.civ.: „Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conți­nutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri”.

Acest acord de voințe poate avea caracter:

1. bilateral - contractul de achiziție publică se încheie între un singur operator economic și o autoritate contractantă;
2. multilateral - contractul de achiziție publică se încheie între mai mulți opera­tori economici și mai multe autorități contractante.

 

Așa cum vom arăta, datorită asimilării contractului de achiziție publică cu actul administrativ, libertatea de a contracta suferă unele limitări.

3. Este un contract cu titlu oneros

Art. 1172 alin. (1) C.civ. definește un contract ca fiind oneros dacă fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros.

În cazul contractului de achiziție publică, părțile urmăresc obținerea unui avantaj astfel:

• operatorul economic urmărește obținerea unui preț în schimbul obligațiilor asumate;
• pentru prețul plătit, autoritatea publică urmărește execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii din partea operatorului economic.

4. Este un contract administrativ

În literatura de specialitate, contractul administrativ a fost definit ca fiind acel „acord de voință, dintre o autoritate publică, aflată pe o poziție de superioritate juri­dică, pe de-o parte, și alte subiecte de drept pe de altă parte (persoane fizice, persoane juridice sau alte organe ale statului subordonate celeilalte părți) prin care se urmă­rește satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice sau punerea în valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publică”¹.

Contractul administrativ are următoarele caracteristici^{[3] [4]}:

• părțile contractului administrativ nu se află pe poziție de egalitate juridică, parti­cularul fiind subordonat juridic autorității publice;
• încheierea, executarea și încetarea contractului administrativ sunt subordonate principiului priorității interesului public față de interesul privat;
• contractul administrativ cuprinde clauze derogatorii de la dreptul comun, cunos­cute drept clauze exorbitante, imperative prin puterea legii, care nu pot face obiectul niciunei negocieri;
• litigiile care au ca obiect contractele administrative sunt de competența instan­țelor de contencios administrativ.

5. Este un contract solemn

Contractul de achiziție publică se încheie în formă scrisă^[5]. În opinia noastră, forma scrisă este o condiție ad validitatem; lipsa formei scrise atrage nulitatea actului juridic (negotium). Condiția ad validitatem a formei scrise decurge din caracterul administrativ al contractului de achiziție publică.

Necesitatea formei scrise rezidă și din respectarea imperativelor legale impuse de legislația finanțelor publice și a accesului la informații publice.

Astfel, alături de alte acte (facturi fiscale, situații de lucrări, procese-verbale de recepție etc.), contractul de achiziție publică reprezintă un „document justificativ” pe baza căruia se efectuează înregistrări în contabilitate și se efectuează plățile de către autoritatea contractantă.

Potrivit art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public¹, „orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziții publice”.

Contractul de achiziție publică face parte din dosarul achiziției publice, ceea ce presupune să îmbrace forma scrisă, care se va păstra de către autoritatea contractantă atât timp cât contractul de achiziție publică/acordul-cadru produce efecte juridice, dar nu mai puțin de 5 ani de la data încetării contractului respectiv^{[6] [7]}.

 

^[1]  Art. 3 lit. j) din Legea nr. 98/2006.

^[2]  Legea nr. 287/2009, republicată (M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011), cu modificările și completările ulterioare.

^[3]   V. Vedinaș, Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, București, 2007, p. 118.

^[4] L.P. Pavel, Observații cu privire la natura juridică a contractului de achiziție publică (http://www.juridice.ro/154110/observatii-cu-privire-la-natura-juridica-a-contractului-de- achizitie-publica.html).

^[5]  Art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016.

^[6]  M.Of. nr. 663 din 23 octombrie 2001.

^[7]  Art. 217 alin. (2) din Legea nr. 98/2016.