Costurile presupuse de procedura arbitrală nu reprezintă factorul care să determine recurgerea la o astfel de procedură alternativă de soluţionare a litigiilor, ele fiind de cele mai multe ori superioare celor percepute de instanţele naţionale.
Există însă o multitudine de avantaje pentru care părţile preferă să aleagă această procedură, şi nu una tradiţională, cum ar fi: confidenţialitatea, celeritatea, flexibilitatea.
- Confidenţialitatea procedurii
Arbitrajul prezintă în primul rând un ridicat grad de confidenţialitate, procedura urmată fiind diferită de cea de drept comun, care de regulă se desfăşoară în şedinţă publică, în virtutea principiului publicităţii care guvernează procedura judiciară.
Procedura arbitrală nu este supusă acestui principiu, ea permiţând în acest fel păstrarea secretului comercial, aspect foarte important în raporturile de natură comercială. În cadrul procedurii arbitrale, numai părţile - personal sau prin reprezentant - participă la dezbaterea litigiului.
Nici hotărârea tribunalului arbitral nu este pronunţată în şedinţă publică, ea fiind comunicată numai părţilor implicate.
- Celeritatea
Un al doilea avantaj al arbitrajului îl reprezintă celeritatea procedurii, aspect care poate fi esenţial în unele situaţii, în special în raporturile de natură comercială. Această procedură fiind una derogatorie de la dreptul comun, ea nu este supusă nici formalismului excesiv al procedurii de judecată de drept comun, nici nu intră pe rolul încărcat al instanţelor naţionale. Prin urmare, procedura se desfăşoară mult mai rapid, permiţând soluţionarea eficientă a raporturilor litigioase dintre părţi.
- Flexibilitatea
Un alt avantaj specific acestei proceduri îl constituie flexibilitatea acesteia, părţile fiind libere să aleagă atât legea aplicabilă fondului, cât şi procedura ce va fi urmată în soluţionarea litigiului, sub rezerva respectării dispoziţiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri. Pe deasupra, în virtutea ideii de "parteneriat" ce este asociată acestei modalităţi de soluţionare a litigiilor, părţile pot stabili modalitatea în care vor fi suportate cheltuielile arbitrale (în dreptul nostru, cf. art. 359 CPC).
Flexibilitatea acestei proceduri reiese şi din libertatea părţilor de a desemna arbitrii ce vor soluţiona litigiul, de regulă cu respectarea principiilor de imparţialitate şi imparitate. Părţilor li se dă astfel posibilitatea alegerii, în calitate de arbitri, a unor specialişti în domeniul dedus judecăţii, sporindu-şi încrederea în rezultat prin garanţia competenţei celor ce-i vor judeca. Arbitrajul oferă astfel alternativa unei judecăţi eficiente, prin arbitri cu experienţă îndelungată şi de o competenţă recunoscută în domeniul în cauză. De altfel, neîndeplinirea condiţiilor de calificare şi de independenţă poate constitui o cauză de recuzare a arbitrilor.
- Obligativitatea hotărârii
În plus, sentinţa pronunţată de o instanţă arbitrală este obligatorie între părţi, fiind executată de bunăvoie de partea împotriva căreia a fost pronunţată, imediat sau la termenul arătat în hotărâre. La cerere, hotărârea poate fi învestită cu formulă executorie de către instanţa care ar fi fost competentă să judece pricina în lipsa convenţiei arbitrale, în acest fel ea devenind titlu executoriu şi executându-se întocmai ca o hotărâre judecătorească.
- Existenţa unui control asupra regularităţii arbitrajului
În plus, legalitatea pronunţării hotărârii arbitrale este asigurată de posibilitatea anulării acesteia prin intermediul unei acţiuni în anulare introdusă la instanţa de judecată competentă să judece litigiul în lipsa convenţiei arbitrale, pentru motivele enumerate în art. 364 CPC, reprezentând în mare parte vicii procedurale.