Cheltuielile pe care le implică recurgerea la arbitraj pot fi împărţite în trei categorii.
Primul element îl constituie taxele arbitrale - taxele administrative, plătite instituţiei care se va ocupa de judecarea cauzei. În sistemul public, taxele judiciare sunt mult mai scăzute, dat fiind că acest sistem beneficiază de o susţinere financiară de stat, tocmai pentru a permite tuturor justiţiabililor accesul la actul de justiţie. În arbitraj, instituţiile care sunt înfiinţate în vederea soluţionării alternative a litigiilor se gestionează dintr-un buget propriu şi, în consecinţă, toate cheltuielile acestora vor fi suportate de cei care recurg la serviciile lor. Prin urmare, în ceea ce priveşte taxele arbitrale în cadrul arbitrajului instituţionalizat, acestea vor fi stabilite de fiecare centru de arbitraj în parte, prin regulamentul sau regulile de procedură proprii.
Cel de-al doilea este reprezentat de cheltuielile implicate de litigiu, în vederea pregătirii şi susţinerii cazului. În general, acestea pot fi costuri de cercetare, experţi, deplasări etc.
Cea de-a treia categorie de costuri este aceea a onorariile avocaţiale, care pot fi onorarii de succes, orare sau fixe.