În lumina dispoziţiilor privitoare la arbitrabilitatea unui litigiu, se mai pune problema competenţei instanţei arbitrale de a se pronunţa cu privire la propria competenţă, chestiune analizată în doctrina internaţională ca „principiul Kompetenz-Kompetenz".
În doctrina română, înainte de modificările aduse Codului de procedură civilă în 1993, s-au ridicat anumite probleme de logică formală în legătură cu fundamentul acestui principiu, pentru că, s-a spus că, "spre deosebire de judecător, arbitrul îşi trage puterea din convenţia de arbitraj; or, a se pronunţa asupra competenţei sale, înseamnă a se pronunţa asupra validităţii unui act din care îşi trage puterea de a statua şi deci ar comite o petiţiune de principiu". Autorul susţine însă şi faptul că "argumentul de logică formală s-a lovit de exigenţele practicii care pledează pentru o procedură simplă şi rapidă, ceea ce nu s-ar putea întâmpla dacă arbitrul nu ar putea să se pronunţe asupra propriei sale competenţe"[1]. Din motive de utilitate practică, autorul admite aşadar convenţia de arbitraj ca şi fundament al principiului, intrând astfel într-un cerc vicios.
Doctrina franceză, pe de altă parte, combate acest fundament al competenţei instanţei arbitrale de a se pronunţa asupra propriei competenţe, susţinând că fundamentul principiului este de fapt dreptul arbitrajului din statul unde se află sediul arbitrajului[2], opinie susţinută de faptul că, în prezent, majoritatea legislaţiilor, a convenţiilor internaţionale în materie şi a regulamentelor curţilor de arbitraj le conferă arbitrilor prerogative clare în materie de competenţă.
Această problemă a fost tranşată şi în legislaţia noastră încă din 1993 prin introducerea art. 3432 în CPC conform căruia "tribunalul arbitral îşi verifică propria competenţă de a soluţiona un litigiu şi hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale".
Cât priveşte litigiile cu obiect mixt, care au atât capete de cerere arbitrabile, cât şi nearbitrabile, analiza propriei competenţe a instanţei arbitrale trebuie efectuată în sensul menţinerii pe cât posibil a efectelor convenţiei arbitrale, astfel cum au fost avute în vedere de către părţi.
[1] T.R. Popescu, Soluţionarea litigiilor patrimoniale cu elemente de extraneitate, Bucureşti, 1980.
[2] Ph. Fouchard, E. Gaillard,B. Goldman, On International Commercial Arbitration, The Hague, Kluwer, 1999.