In literatura juridică sa susţinut că recidiva nu este o noţiune stabilă, ci o noţiune convenţională, care depinde de concepţia Codului penal care o reglementează, de aprecierea jurisprudenţei şi de doctrină. Ca urmare în funcţie de concepţia cosacrată pe plan legislativ, în concret într-o ţară sau alta, noţiunea recidivei a fost definită mai mult sau mai puţn diferit de la un sistem juridic la altul. Pretutindeni unde este admisă, recidiva presupune doi termeni: o primă condamnare, conţinînd implicit un avertisment dat delicventului şi noua infracţiune, cei doi termeni implicând îndeplinirea unor condiţii care diferă de la un sistem de drept la altul. In această accepţiune recidiva se deosebeşte de recidivism, noţiune utilizată frecvent în criminologie şi care este mult mai largă, ea desemnând şi alte varietăţi de reiterare a infracţiunilor cum sunt: recidiva generică (concursul real de infracţiuni), recidiva socială, care există încă de la condamnarea anterioară chiar dacă condiţiile recidivei legale nu sunt reunite şi recidiva penitenciară, care presupune executarea efectivă unei pedepse în închisoare. In legislaţia noastră recidiva se cuprinde în articolul 34 C.P al R.M. Recidivă se consideră comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale, pentru o infracţiune intenţionată. Recidiva este o circumstanţă de agravare ce caracterizează subiectul infracţiuni, întrucît repetarea uneia şi aceleiaşi infracţiuni (recidivă specială) sau a diferitor infracţiuni (recidivă generală), dau dovadă de o anumită calificare criminală a infractorului şi îi sporesc pericolul social[1].
La calificarea infracţiunii ca recidivă în baza sentinţei de condamnare, hotărîrea judecătorească nu are un caracter constitutiv al stării de recidivă ci doar constatator, întrucît priveşte o situaţie ce sa întîmplat anterior momentului comiterii celei dea doua infracţiuni, moment în care sa conturat starea de pericol social al inculpatului şi sa pus evidentă nacesitatea unui tratament penal agravat corespunzător.
Recidiva este compusă din infracţiunile săvîrşite succesiv şi care intră în calcului recidivei. Aceste infracţiuni mai sînt denumite şi termene a recidivei[2].
Pentru calificarea recidivei de infracţiune este necesar de stabilit existenţa:
- Săvîrşirii de o persoană a mai multor infracţiuni;
- Unei condamnări definitive pentru o infracţiune intenţionată;
- Antecedentelor penale nestinse în baza articolelor 110 şi 111 C.P. al R.M.;
- Săvîrşirea din nou cu intenţie a unei noi infracţiuni.
Nu vom califica drept recidivă faptele în cazul:
- În care infracţiunea pentru care a fost deja condamnat sa săvîrşit în timpul minoratului;
- Infracţiunii săvîrşite din imprudenţă;
- Faptelor dezincriminate de legiuitor;
[1] Gheorghiţă Mateuţ, Recidiva în teoriea şi practica dreptului penal , Ed. „LuminaLex", 1997, p. 51.
[2] Octavian Pop , Recidiva postexecutorie, Ed." MIRTON" Timişoara ,2003, p. 45.