În literatura de specialitate1 au fost reţinute următoarele tipuri sau forme de cooperare internaţională în materie penală:
- după modul de înfăptuire sunt:
- forme de cooperare realizate prin mijloace de drept penal. Principalele mijloace de drept penal sunt:
* aplicarea legii penale române pentru infracţiuni comise în afara teritoriului ţării de către cetăţeni străini sau apatrizi fără domociliul în România, în temeiul universalităţii legii penale;
* incriminarea şi sanţionarea ca infracţiuni, prin dispoziţii din Codul Penal sau din legi speciale, a unor fapte periculoase pe care România s-a angajat, prin convenţii internaţionale, să le incrimineze şi să le sancţioneze – aşa numitele delicta juris gentium;
* recunoaşterea prin normele dreptului penal a unor efecte ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţe a altor state, aşa-numita recidivă internaţională (art. 37 alin. 3 C. Pen.);
* asistenţa juridică internaţională în materie penală,
* instituţia extrădării ca formă de bază a cooperării între state,
* recunoaşterea, potrivit art. 89 C. Pen., a efectelor hotărârilor judecătereşti pronunţate în străinătate, prin scăderea din durata pedepsei aplicate de instanţele române a perioadei de reţinere, arestare preventivă ori părţii din pedeapsă executate în afara teriroriului,
* transmiterea, în temeiul reciprocităţii, între state de informaţii şi date privitoare la antecedentele penale ale unor infractori, copii sau extrase de pe hotărârile penale, cazierul judiciar1 sau orice alte date care interesează statele în lupta lor comună împotriva criminalităţii.
- forme de cooperare internaţională în materie penală realizate prin mijloace de drept procesual penal. Principalele mijloace de drept procesual sunt:
*comisia rogatorie internaţională2,
*recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine,
* înmânarea de citaţii şi transmiterea de piese judiciare,
* cooperarea organelor de poliţie judiciară (Interpol).3
- după sursa de reglementare sunt:
- forme de cooperare care îşi găsesc temeiul în convenţii şi tratate internaţionale şi
- forme care funcţionează în baza declaraţiilor de reciprocitate între state sau pe baza legilor interne.
- forme de cooperare internaţională în materie penală realizate prin Legea 302/2004: extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri în materie penală, recunoaşterea şi executarea hotărârilor, transferarea persoanelor condamnate, asistenţa judiciară în materie penală.
- după criteriul transmiterii prerogativelor de suveranitate sunt3:
- forme de cooperare primară (ce constă în transmiterea competenţei în ceea ce priveşte urmărirea penală a unor persoane sau a executării pedepsei – atribute ale suveranităţii de stat – extrădarea ) şi
- forme de cooperare secundară (care nu presupun o astfel de transmitere – cazierul judiciar).
1 Ilie Pascu – „Drept penal. Partea Generală”, vol. I, Editura Europa Nova, Bucureşti 2001, pg. 70; Costică Bulai – „Manual de dreprt penal. Partea Generală.”, Editura All, Bucureşti 1997, pg. 108; Constantin Mitrache, Cristian Mitrache – „Drept penal român - partea generală.”, Esiţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2003, pg. 81;
1 art. 158, lit. e) din legea 302/2004;
2 art. 158, lit. a) din legea 302/2004;
3 Vasile Păvăleanu – „Drept penal general. Manual universitar”, ediţia a III – a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007, pg. 58;
3 George Antoniu – „Dreptul penal şi integrarea europeană”, în R.D.P. nr. 3/2001, pg. 29;