În materie penală, de la 1 ianuarie 2007, România aplică Decizia-Cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, cel mai eficient instrument de cooperare judiciară în materie penală, prima măsură concretă în domeniul dreptului penal care are la bază principiul recunoaşterii reciproce consacrat la Consiliul European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999 ca fiind piatra unghiulară a cooperării judiciare între statele membre.
În perioada 1.01. – 30.04 2007, instanţele române au executat 53 de mandate europene de arestare emise de alte state membre ale UE, între care 9 emise de Germania şi 24 de Franţa. Alte 39 de mandate europene de arestare sunt în curs de soluţionare. Marea majoritate a persoanelor predate sunt cetăţeni români urmăriţi pentru infracţiuni săvârşite pe teritoriul altor state membre, care înainte de aderare nu ar fi putut fi extrădaţi în baza Convenţiei europene de extrădare către acele state care nu îşi extrădează cetăţenii, ci doar îi predau în baza unui mandat european de arestare (între care şi Germania şi Franţa). România îşi aduce astfel propria contribuţie la atingerea obiectivului Uniunii, de a fi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie1.
În perioada 1.01. – 15.03.2007, instanţele române au emis la rândul lor 161 de mandate europene de arestare.
Mandatul de arestare european înlocuieşte, în relaţia cu statele membre UE, dispoziţiile legale privind extrădarea. Astfel, mandatul european de arestare va fi emis de instanţele judecătoreşti stabilite prin legea de organizare judecătorească. Curţile de Apel, care vor fi autorităţile judiciare de executare, vor fi în măsură a refuza executarea mandatului european de arestare în anumite condiţii prevăzute strict de lege. Mandatul european de arestare va fi soluţionat şi executat în regim de urgenţă.
Decizia–cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene este prima măsură concretă în domeniul dreptului penal. Ea înlocuieşte, în relaţia dintre statele membre ale Uniunii Europene, procedurile clasice de extrădare, cu excepţia cazurilor pentru care unele state membre au declarat că vor continua să aplice tratatele de extrădare.
Decizia-cadru privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene a fost transpusă integral în Titlul III al Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 224/2006.
1. Prezentarea generală a mandatului european de arestare (MEA)1
Mandatul european de arestare constituie prima măsură concretă în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor penale, din care Consiliul european de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999 a decis să facă “piatra unghiulară” a cooperării judiciare dintre statele membre ale Uniunii Europene. Pentru statele membre care au transpus decizia-cadru, el înlocuieşte, în majoritatea cazurilor, procedura de extrădare.
Definiţia MEA
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decizia–cadru a Consiliului nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre UE şi art. 77 din legea 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privativă de libertate. A se observa că legea internă în materie a preluat exact definiţia din Decizia-cadru.
Principii fundamentale de reglementare a acestei noi proceduri
Conform art. 77 alin. 2 din legea 302/2004 şi art. 1 alin. 2 din Decizia-cadru, MEA este guverant de 2 principii prevăzute expres şi anume.
- principiului recunoaşterii şi
- principiul încrederii reciproce.
2. Emiterea MEA
Autorităţi române competente
Conform art. 78 din legea 302/2004 autorităţile române competente sunt:
- instanţele judecătoreşti, ca autorităţi judiciare emitente,
- curţile de apel, ca autorităţi judiciare române de executare,
- Ministerul Justiţiei, ca autoritate centrală.
Condiţii de emitere a unui MEA
- existenţa unui titlu preexistent care va putea să fie un mandat de arestare sau un mandat de executare a pedepsei aplicate sau o hotărâre judecătorească prin care a fost aplicată o măsură de siguranţă privativă de libertate,
- pedeapsa aplicabilă pentru infracţiunea care face obiectul MEA este egală sau mai mare de un an de închisoare; în cazul executării unei pedepse, el nu va putea fi emis decât dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de patru luni de închisoare. MEA poate fi emis şi pentru măsuri de siguranţă privative de libertate dispuse pentru o perioadă egală sau mai mare de 4 luni,
- MEA se emite numai în formularul tip care figurează în lege, precum şi pe site-ul Ministerului Justiţiei,
- stabilirea încadrării juridice corecte a faptelor,
- descriere a faptei, acordându-se o atenţie deosebită elementelor de conţinut ale infracţiunii, a modalităţilor de săvârşire, a locului şi datei săvârşirii, contribuţia la săvârşirea infracţiunii,
-precizarea, în caz de judecată în lipsă, că persoana solicitată va putea beneficia de rejudecarea cauzei, în condiţiile legii române.
- indicarea fotografiilor şi amprentelor persoanei solicitate, atunci când acestea sunt disponibile sau, dacă acestea nu sunt disponibile, să se efectueze o descriere precisă a semnalmentelor persoanei solicitate,
- coordonatele judecătorului care emite mandatul european de arestare şi numărul de telefon mobil al serviciului permanent vor trebui să fie întotdeauna precizate, astfel încât să poată fi informat imediat ce se descoperă persoana solicitată,
- MEA trebuie să fie tradus în limba sau în una din limbile oficiale ale statului membru de executare sau în una din limbile oficiale ale instituţiilor Comunităţilor europene acceptată de respectivul stat. Traducerea se efectuează potrivit art. 17 din Legea nr. 302/2004 de către instanţa care a emis mandatul european de arestare, traducându-se informaţiile şi datele cu care se completează formularul.
Difuzarea şi transmiterea MEA (art. 82, 83 din Legea 302/2004), se face prin intermediul Sistemului de Informare Schengen sau, dacă nu este posibil să se recurgă la el, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (Interpol). Instanţa emitentă va putea să recurgă, în prealabil, la introducerea descrierii persoanei în cauză în SIS – semnalare, în condiţiile art. 95 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, 19 iunie 1990 raportate la art. 6 din O.U.G. nr. 128/2005. Până la punerea în funcţiune în România a Sistemului de Informare Schengen, semnalarea se va face prin intermediul Sistemului Informatic Naţional de Semnalări furnizarea datelor către SINS efectuându-se prin Biroul SIRENE1, de la data la care acesta va deveni operaţional. Instanţa se poate adresa Biroului SIRENE direct sau prin intermediul Ministerului Justiţiei.
Transmiterea va trebui să fie efectuată prin orice mijloc lăsând o urmă scrisă permiţând autorităţii judiciare de executare să se asigure de autenticitatea documentului transmis. Conform legislaţiei în vigoare în statul solicitat, ar putea să fie vorba de o transmitere în principal prin scrisoare, pe fax sau prin mesaj electronic a documentelor numerotate. Întotdeauna, MEA se va transmite în copie şi Ministerului Justiţiei.
În cazul în care MEA fost emis în vederea urmăririi penale sau judecării persoanei solicitate instanţa română emitentă are posibilitatea ca, până la pronunţarea de unei hotărâri de către autoritatea de executare pe procedura de predare, să solicite autorităţii de executare audierea persoanei solicitate, în condiţiile art. 19 din Decizia - cadru sau transferarea temporară a persoanei solicitate.
Predarea persoanei solicitate către autorităţilor române trebuie, cu excepţia cazului de forţă majoră sau dintr-un motiv legal de amânare a acesteia, să se facă în termen de 10 zile de la data hotărârii definitive a autorităţii judiciare străine care o autorizează, depăşirea acestui termen putând conduce la punerea în libertate a persoanei solicitate. În caz de forţă majoră sau din motive independente, autoritatea română competentă pentru preluare are obligaţia de a informa neîntârziat autoritatea străină asupra cazului care face imposibilă preluarea, urmând ca preluarea să fie efectuată cel mai târziu până la expirarea unui alt termen de 10 zile.
3. Executarea MEA emis de autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene. Autorităţile române competente în materie sunt curţile de apel.Curţile de apel comunică Ministerului Justiţiei, în cel mai scurt timp, faptul receptării mandatelor europene de arestare care le sunt trimise spre executare. Imediat după primirea mandatului european de arestare, curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială a fost semnalată prezenţa persoanei solicitate verifică dacă mandatul european este însoţit de traduceri. Dacă mandatul european de arestare nu este însoţit de traduceri, instanţa va proceda la luarea de măsuri pentru traducerea mandatului, caz în care traducerea trebuie efectuată în regim de urgenţă (cel mult 2 zile lucrătoare), fie solicită autorităţii judiciare emitente să procedeze la traducerea mandatului, caz în care până la primirea traducerii procedura de suspendă. De regulă, în practică, autorităţile judiciare emitente transmit mandatul însoţit de o traducere în limba oficială a statului de executare. După acest lucru, instanţa verifică dacă MEA conţine toate informaţiile prevăzute de lege, solicitând dacă este cazul completarea datelor de către autoritatea emitentă. Curtea de apel ia măsuri pentru identificarea persoanei, sesizând în acest scop procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel respectivă. Imediat după primirea sesizării din partea curţii de apel, procurorul general ia măsuri pentru identificarea persoanei solicitate. Procurorul, după ce verificarea identităţii persoanei solicitate, o informează într-o limbă pe care o înţelege, asupra existenţei MEA al cărui subiect este, în funcţie de informaţiile de care dispune, fie pe baza MEA primit, fie pe baza celui de semnalare Schengen (formulare SIRENE) sau a formularelor Interpol. Persoana reţinută pentru executarea unui MEA trebuie să fie prezentată în termen de 24 de ore de la reţinerea sa în faţa curţii de apel competente.
Procedura în faţa curţii de apel. Aceasta este reglementată în art. 89-93 din legea 302/2004. Astfel, în termen de 24 de ore de la reţinere, persoana solicitată este adusă în faţa instanţei competente, urmând ca instanţa să informeze persoana solicitată asupra MEA, conţinutul mandatului şi drepturile sale procesuale. Drepturile persoanei arestate în baza unui MEA sunt:
- dreptul să fie informată cu privire la conţinutul MEA,
- dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă,
- persoana arestată care nu înţelege sau nu vorbeşte limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanţă.
Instanţa audiază persoana solicitată în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia. Persoana arestată va fi întrebată, mai întâi, asupra consimţământului la predare. Dacă persoana arestată consimte la predare, se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de persoana solicitată, membrii completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public şi de grefier. În acelaşi proces-verbal se consemnează, dacă este cazul, şi renunţarea la drepturile conferite de regula specialităţii.Dacă persoana arestată nu consimte la predare, instanţa procedează la audierea acesteia.
În scopul luării unei decizii, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea asigurării executării MEA.
4. Controlul exercitat de către instanţa română. Controlul exercitat de către instanţă asupra executării unui MEA va avea în vedere:
- dubla incriminare este eliminată în numeroase cazuri
- cuantumurile pedepsei sunt controlate în exclusivitate din punct de vedere al legii statului membru emitent.
- prescripţia în dreptul român nu mai este un motiv de refuz al predării, cu excepţia cazurilor deosebite
- cetăţenia română a persoanei solicitate nu constituie un motiv obligatoriu de refuz al predării
Curtea de apel decide prin hotărâre motivată. Hotărârea instanţei române presupune fie o decizie de predare fie un refuz de predare sau o predare condiţionată. Atunci când hotărârea este definitivă, această hotărâre va fi notificată prin orice mijloc şi fără întârziere autorităţii străine emitente. Hotărârea definitivă se comunică autorităţii judiciare emitente a MEA, organelor de poliţie competente - Ministerul Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţionale, precum şi Ministerului Justiţiei. Calea de atac împotriva hotărârii curţii de apel este recursul în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă persoana solicitată a fost prezentă sau de la comunicare, dacă persoana a lipsit la data pronunţării
5. Predarea persoanei solicitate. Condiţiile de predare sunt prevăzute în art. 96 şi 97 din legea 302/2004. Predarea se realizează de către poliţie, după o informare prealabilă a autorităţii desemnate în acest scop de către autoritatea judiciară emitentă asupra locului şi datei fixate, în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de predare.Dacă predarea nu se poate efectua în acest termen, autorităţile judiciare implicate vor intra imediat în contact pentru a fixa o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. În cazuri excepţionale, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare. În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
Când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează MEA, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei.
6. Situaţii deosebite
- Cereri de predare şi de extrădare concurente (atunci când mai multe state membre au emis un mandat european de arestare împotriva aceleaşi persoane, inclusiv pentru fapte diferite, precum şi procedura aplicabilă în caz de concurenţă între un mandat european de arestare şi o cerere de extrădare).
- Dispoziţii referitoare la aplicarea în timp a procedurii MEA
- Aplicarea eventuală a principiului reciprocităţii. Unele state membre au prevăzut sau ar putea prevedea invocarea principiului reciprocităţii (de exemplu Belgia) pentru a exclude din procedura mandatului european de arestare executarea mandatelor emise de un alt stat membru în cazurile în care acest stat ar refuza el însuşi să aplice această procedură.
1 Elemente de discurs al ministrului justiţiei, domnul Tudor-Alexandru CHIUARIU, cu tema „Cooperarea judiciară cu statele membre ale Uniunii Europene”, www. just. ro.
1 Informare nr. 71267/1.08.2006 - ÎNDRUMAR pentru aplicarea de către judecători şi procurori a principalelor instrumente juridice comunitare privind cooperarea judiciară în materie penală, Ediţia I: Mandatul european de arestare, Convenţia de asistenţă judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000 şi Protocolul adiţional din 2001
1 A se vedea OUG nr. 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări