Drept

1. Cadrul juridic de reglementare. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare este reglementată după cum urmează:

            - pe plan intern în Titlul V din Legea 302/2004 (art. 115-125),

            - pe plan extern în următoarele acte1: Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28.05.1970, ratificată prin O.G. nr. 90/1999, ratificată prin Legea nr. 35/2000, publicată în M.Of. nr. 158/17.04.2000 şi printr-o serie de tratate bilaterale:

* Albania - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Albania privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 463/1960, publicat în B. Of. nr. 4/18.011961,

* Algeria - Convenţie de asistenţă juridică în materie civilă, familială şi penală între Republica Socialistă România şi Republica Algeriană Democratică şi Populară, ratificată prin Decretul nr. 418/1979, publicat în B.Of. nr. 97/8.12.1979,

* Belgia - Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Belgiei privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală, ratificată prin Decretul nr. 82/1977 şi Protocolul adiţional la această convenţie, ratificat prin Decretul nr. 482/1983,

* Bosnia şi Herţegovina - (prin declaraţie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961,

* Bulgaria – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Bulgaria privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 109/1959,

* Canada - Tratatul privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală dintre România şi Canada, ratificat prin Legea nr. 106/1999, publicat în M.Of. nr. 284 din 21 iunie 1999,

* Cehia - Tratat între Republica Populară Română şi Republica Cehoslovacă privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 506/1958, publicat în B.Of. nr. 6/18.02.1958,

* China - Tratatul de asistenţă juridică în materie civilă şi penală dintre România şi Republica Populară Chineză, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991,

* Coreea de Nord - Acord între Republica Socialistă România şi Republica Populară Democrată Coreeană cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 305/1972, publicat în B. Of. nr. 87/7.08.1972,

* Croaţia - (prin declaraţie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961

* Cuba – Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Cuba privind asistenţa juridică în materie civilă, familială şi penală, ratificată prin Decretul nr. 67/1981, publicat în B.Of. nr. 19/27.03.1981,

* Egipt - Convenţia dintre România şi Republica Arabă Egipt privind asistenţa judiciară în materie penală, transferul condamnaţilor şi extrădarea, ratificat prin Legea nr. 438/2002,

* Franţa  - Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Franceză privind asistenţa judiciară în materie penală şi extrădarea, ratificată prin Decretul nr. 78/1975,

*Grecia – Convenţie de asistenţă juridică în materie civilă şi penală între Republica Socialistă România şi Regatul Greciei şi Protocol adiţional, ratificate prin Decretul nr. 290/1973, publicat în B.Of. nr. 78/3.06.1973,

*Italia – Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Italiană privind asistenţa judiciară în materie civilă şi penală, ratificată prin Decretul nr. 288/1973, publicat în B.Of. nr. 77/2.06.1973,

* Maroc – Convenţie între Republica Socialistă România şi Regatul Maroc privind asistenţa juridică  în materie civilă şi penală, ratificat prin Decretul nr. 291/1973, publicat în B. Of. nr. 79/4.06.1973,

* Moldova – Tratat între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în M.Of. nr. 310/13.11.1997,

* Mongolia – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Mongolă cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 415/1973, publicat în B.Of. nr. 116/31.07.1973,

* Noua Zeelandă  – Tratat de extrădare între România şi Marea Britanie, Bucureşti, 9 (21) martie 1893,

* Polonia – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Polonă privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile, familiale şi penale, Ratificat prin Decretul nr. 323/1962, publicat în B.Of. nr. 13/4.06.1962,

* Rusia - (prin declaraţie de succesiune) Tratat între Republica Populară Română şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958, publicat în B.Of. nr. 30/4.08.1958,

* Serbia şi Muntenegru - (prin declaraţie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenţa juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961,

* Siria – Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Arabă Siriană privind asistenţa juridică în materie civilă şi penale, ratificat prin Decretul nr. 70/1979, publicat în B. Of. nr. 19/5.03.1979 ,

* Slovacia (prin declaraţie de succesiune - Legea nr. 30/2000 privind Protocolul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi a altor înţelegeri încheiate de România cu Cehoslovacia) Tratat între Republica Populară Română şi Republica Cehoslovacă privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale, ratificat prin Decretul nr. 506/1958, publicat în B.Of. nr. 6/18.02.1958,

* Statele Unite ale Americii - Tratatul dintre România şi Statele Unite ale Americii privind asistenţa judiciară în materie penală, ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 93/1999, aprobată prin Legea nr. 53/2000, publicată în M.Of. nr. nr. 169 din 20 aprilie 2000,

* Tunisia -  Convenţie între Republica Socialistă România şi Republica Tunisiană privind asistenţa juridică în materie civilă şi penale, ratificat prin Decretul nr. 483/1971, publicat în B. Of. nr. 11/29.01.1972,

* Turcia - Convenţia de asistenţă juridică în materie civilă şi penală între Republica Socialistă România şi Republica Turcia, ratificată prin Decretul nr. 347/1970,

* Ungaria – Tratat între Republica Populară Română şi Republica Populară Ungară privind asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale ratificat prin Decretul nr. 505/1958, publicat în B.Of. nr. 2/17.01.1959.

            Pe plan european principalul instrument juridic multilateral aplicabil în această materie este Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28.05.1970.

2. Definiţie şi caracterizare.

            Ca şi în cazul transferului de proceduri în materie penală, nici în cazul recunoaşteri şi executării hotărârilor penale şi a actelor judiciare nu se prevede o definiţie expresă în legile şi tratatele menţionate mai sus. Totuşi, din analiza textelor juridice reiese că aceasta reprezintă o formă de cooperare internaţională în materie penală, reglementată expres în lege, care are ca scop şi finalitate luarea în considerare şi respectarea întocmai a cuprinsului unor hotărâri penale pronunţate de organele competente.

            Având la bază această definiţie putem caracteriza recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale astfel:

• deşi are o importanţă deosebită, această formă de cooperare nu beneficiază de o definiţie prevăzută expres nici în legea internă nici în cele internaţionale. În Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28.05.1970 se definesc noţiunile de „hotărâre represivă europeană”, „condamnare”, „decădere”, „hotărâre în lipsă”, „ordonanţă penală” şi „sancţiune”. Propunem „de lege-ferenda” a se da o definiţie clară, concisă şi precisă a acestei forme de cooperare, pentru a se înlătura orice interpretare greşită asupra naturii sale juridice,
• prin armonizarea procedurilor diferitelor sisteme juridice, este mai uşor să se obţină recunoaşterea hotărârilor emise într-un stat şi aplicabile în altul,
• principiul recunoaşterii este un factor cheie în dezvoltarea unei zone a libertăţii, securităţii şi justiţiei, dar şi pentru creşterea protecţiei drepturilor fundamentale. Prin realizarea faptului că o hotărâre adoptată într-un stat nu va fi atacată în altul, recunoaşterea hotărârilor contribuie la asigurarea certitudinii juridice în cadrul U.E.,
• implementarea principiului recunoaşterii hotărârilor presupune încrederea în sistemele de drept penal, încredere fundamentată pe angajamentul respectării principiului libertăţii, democraţiei şi drepturilor fundamentale,
• această formă de cooperare în materie penală este guvernată de două principii: al recunoaşterii şi al încrederii reciproce între state.

3. Condiţii de recunoaştere şi executare a hotărârilor1. Acestea se împart în două categorii după cum sunt:

            * condiţii pentru recunoaştere de către România a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin (art. 116 din legea 302/2004) şi

            * condiţii pentru formularea unei cereri de recunoaştere şi executare de către instanţele române (art. 123 din legea 302/2004)

            Astfel, din prima categorie de condiţii fac parte:

1. a) România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat internaţional la care este parte. În lipa unei asemenea obligaţii, recunoaşterea se poate face şi pe bază de reciprocitate.
2. b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
3. c) nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară care nu este o infracţiune de drept comun,
4. d) respectă ordinea publică a statului român,
5. e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române,
6. f) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane în România,
7. g) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.

            Din a doua categorie de condiţii fac parte:

1. a) condamnatul este cetăţean al statului solicitat sau al unui stat terţ ori este apatrid şi are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extrădarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei nu este admisibilă sau statul străin refuză să acorde extrădarea,
2. b) condamnatul este cetăţean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are şi cetăţenia statului solicitat (dubla cetăţenie), iar statul străin refuză să acorde extrădarea acestuia.

4. Procedura de recunoaştere1. Şi aceasta este de două feluri:

            * o procedură de recunoaştere la cererea unui stat străin,

            * sau o procedură de formulare a unei cereri de recunoaştere şi de executare a unei hotărâri penale

            Procedura de recunoaştere la cererea unui stat străin, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiţiei procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul.

            Se va respecta procedura de citare a condamnatului, comunicându-i-se în acelaşi timp hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc, într-o limbă pe care o înţelege. În această situaţie, condamnatului i se vor respecta şi garanta sub sancţiunea nulităţii actelor întocmite, exercitarea dreptului la apărare şi, după caz, la interpret.

            După ce se ascultă concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă sunt întrunite condiţiile legale, instanţa, purcede la recunoaşterea hotărârii penale străine sau a actelor judiciare străine. Curtea de Apel decide prin hotărâre pronunţată în camera de consiliu, care poate fi atacată cu recurs.

            Recunoaşterea se poate face şi pe cale specială  de către instanţa de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror.

            Mai există şi o cale incidentală de recunoaştre în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror sau de către instanţa de judecată în funcţie de faza în care se află procesul penal (urmărire sau judecată).

            Procedura de formulare a unei cereri de recunoaştere şi de executare a unei hotărâri penale de către România

            Instanţa de executare va formula din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, cererea de recunoaştere şi executare a unei hotărâri penale într-un stat străin.

            Cererea va cuprinde actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil sau, hotărârea definitivă şi mandatul de executare a pedepsei.

            În cazul în care condamnatul se află în România şi nu a formulat el însuşi cererea de recunoaştere, procurorul competent procedează la notificarea acestuia. Lipsa unui răspuns al condamnatului echivalează cu consimţământul la formularea cererii. Condamnatul va fi informat prin notificare.   

5. Efectele recunoaşterii1

1. a) recunoaşterea şi executarea de către statul străin a cererii de recunoaştere formulate de instanţele române are ca efect renunţarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României (o hotărâre nu poate fi executată de două ori – chiar şi pe teritorii diferite, conform principiului non bis in idem),
2. b) statul român redobândeşte dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parţială a acestei pedepse.

1 Site-ul Ministerului de Justiţie, www.just.ro

1 Acestea sunt prevăzute în Legea 302/2004, Titlul V, art. 115-125 şi Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28.05.1970.

1 Legea 302/2004, Titlul V.

1 Legea 302/2004, Titlul V.

1 Ratificată de România prin Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 30 august 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 425 din 31 august 1999;

2 De exemplu Legea Belgiană din 23 mai 1990 asupra transferului inter-etatic al persoanelor condamnate publicată în Le Monteur Belge din 20 iulie 1990;

1 Sunt prevăzute în Legea 302/2004, dar şi în Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate