Drept

1. Conceptul de asistenţă judiciară în materie penală

                        Asistenţa judiciată în materie penală reprezintă o formă de cooperare internaţională care, împreună cu celelalte forme de colaborare sau conlucrare în combaterea anumitor categorii de infracţiuni, are ca scop înfăptuirea unei uniuni mai strânse între state, prin adoptarea unor reguli comune în materie, de natură să asigure atingerea acestui obiectiv1.

                        Interesul pe care fiecare stat îl are în combaterea fenomenului infracţional, necesitatea unei apărări internaţionale contra anumitor infracţiuni, a unei protecţii internaţionale a drepturilor omului, ca şi necesitatea administrării în bune condiţii a justiţiei penale, au facut să apară ideea de asistenţă juridică între state, în domeniul prevenirii infracţiunilor şi reprimării infractorilor.2   

                        Conceput ca o totalitate a normelor ce reglementează relaţiile sociale de luptă împotriva încălcărilor ce aduc atingere celor mai importante valori sociale, dreptul penal este legat indisolubil de ordinea juridică internă a fiecărui stat3. Astfel, asistenţa juridică este o formă de cooperare internaţională care, spre deosebire de conlucrarea internaţională în combaterea anumitor categorii de infracţiuni transnaţionale comise de asociaţii sau grupuri criminale, se realizează prin concursul acordat de un stat altui stat de a-şi îndeplini funcţia de realizare a justiţiei, ca expresie a suveranităţii sale. Statele, recunoscându-şi reciproc dreptul de a incrimina fapte care prezintă pericol social, înţeleg totodată să-şi acorde sprijin reciproc în opera de realizare a justiţiei, independent de locul unde aceste fapte au fost săvârşite.     

                        Noţiunea de asistenţă penală internaţională îmbracă două accepţiuni: o accepţiune mai restrânsă, aşa-numita asistenţă juridică cu caracter judiciar (in foro), prin care se înţelege asistenţa pe care organele judiciare din diferite state şi-o acordă în cursul procesului penal şi care se manifestă în mod obişnuit în efectuarea sau în trimiterea actelor procedurale devenite necesare în cadrul acestui proces, şi o accepţiune mai largă, prin care se înţelege asitenţa oferită în general în cadrul luptei împotriva infracţionalităţii (in et extra foro)1.

                        De aici există şi o confuzie ce se creează cu privire la cele două accepţiuni, ele având şi o terminologie specifică: asistenţă judiciară pentru prima accepţiune, asistenţă juridică pentru cea de-a doua, fiind însă frecvente cazurile în care termenul de asistenţă juridică este exclusiv întrebuinţat pentru a desemna activitatea de cooperare între state în materie penală.

                        Din cele prezentate rezultă că asistenţa judiciară internaţională în materie penală, reprezintă o formă de cooperare internaţională ce constă în concursul ce şi-l acordă statele suverane, în vederea combaterii criminalităţii pe teritoriul propriu, pentru realizarea justiţiei, colaborare menită să consolideze solidaritatea internaţională în lupta împotriva fenomenului criminalităţii2.

                        Realizarea asistenţei juridice în materie penală poate îmbrăca diverse forme. Sursele acestor forme sunt: tratatele şi convenţiile, declaraţiile de reciprocitate bilaterale şi legile interne ale diferitelor state.

                        Pentru a realiza un cadru corespunzător relaţiilor sale internaţionale, România a devenit parte la peste 3500 de tratate, din care un procent ridicat priveşte asistenţa juridică internaţională în materie penală.3

2. Modalităţi de asistenţă judiciară în materie penală

            În sensul art. 158 din Legea 302/2004, asistenţa judiciară internaţională cuprinde îndeosebi următoarele activităţi:

1. a) comisiile rogatorii internaţionale,
2. b) audierile prin videoconferinţă,
3. c) înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite,
4. d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal,
5. e) cazierul judiciar.

3.  Cadrul juridic. Asistenţa judiciară în materie penală este reglementată după cum urmează:

            - pe plan intern în Legea 302/2004, Titlul VII (art. 158-187^18), care a abrogat Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807/17.12.2001. Legea nr. 704/2001 răspundea doar cerinţelor Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20.04.1959, şi ale Primului Protocol adiţional la această convenţie, adoptat la Strasboug la 17.03.1978, noua lege este armonizată cu prevederi ce fac parte din acquis-ul recent: Convenţia UE din 29.05.2000 privind asistenţa judiciară în materie penală, Cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi decizia-cadru privind echipele comune de anchetă.

            - pe plan extern în următoarele acte: Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasburg, la 29.04.1959, în completarea căreia a fost semnat la 17.03.1978 un Protocol adiţional.1 Astfel, la nivelul U.E. a fost adoptată Convenţia din 29.05.2000 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală2, iar la nivelul  Consiliului Europei a fost adoptat, la 8.11.2001, cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, ambele instrumente reglementând noi forme de asistenţă judiciară, precum şi situaţiile în care  autorităţile judiciare pot comunica direct.

Conform normelor comunitare3, noua lege permite comunicarea directă între autorităţile judiciare române şi cele străine. Cererile de asistenţă judiciară internaţională pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia între statul solicitant şi statul solicitat reglementează acest mod de transmitere.

În acelaşi timp, legea permite folosirea pentru transmiterea cererilor,  în baza acordului între statul solicitant şi statul solicitat, a mijloacelor electronice, în special a faxul-ui (nefiind exclusă nici folosirea altor mijloace electronice, precum e-mail-ul), dacă autenticitatea şi confidenţialitatea cererii, precum şi credibilitatea datelor transmise sunt garantate.

4. Forme noi de asistenţă judiciară reglementate de Legea nr. 302/2004

            Legea nr. 302/2004 reglementează pentru prima dată audierile prin videoconferinţă (art. 165), ca alternativă la cererea obişnuită de comisie rogatorie internaţională, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

- persoana se află pe teritoriul României,

- trebuie să fie audiată ca martor sau expert de către autorităţile judiciare ale unui stat străin,

- este inoportun sau imposibil pentru acea persoană să compară personal pe teritoriul acelui stat,

- în cererea de audiere prin videoconferinţă trebuie să se precizeze  motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, precum şi denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor proceda la audiere.

            Audierile prin videoconferinţă sunt guvernate de anumite reguli:

- audierea trebuie să aibă loc întotdeauna  în prezenţa magistratului român competent, asistat, după caz, de un interpret,

- martorul sau expertul au dreptul de a fi asistaţi, după caz, de un interpret şi pot invoca dreptul de a nu depune mărturie.

Prin completarea dispoziţiilor din legea nr. 39/2003 privind combaterea criminalităţii organizate, cu noua lege privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală se reglementează constituirea echipelor comune de anchetă şi procedura de funcţionare a acestora.

O altă procedură  prevăzută de Convenţia UE privind asistenţa judiciară în materie penală care a fost reglementată şi de legea română este supravegherea transfrontalieră.

Agenţii unui stat străin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârşirea unei infracţiuni care dă loc la extrădare sau o persoană faţă de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menţionate mai sus, sunt autorizaţi să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistenţă judiciară prezentată în prealabil.

            Condiţiile în care supravegherea transfrontalieră se poate realiza pe teritoriul României sunt:

1. a) agenţii de supraveghere trebuie să respecte dispoziţiile legii române;
2. b) pe timpul supravegherii, agenţii au asupra lor un document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;
3. c) agenţii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;
4. d) agenţii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul supravegherii;
5. e) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
6. f) agenţii de supraveghere nu pot nici reţine, nici aresta persoana supravegheată;
7. g) despre orice operaţiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care va cere inclusiv prezentarea în persoană a agenţilor care au efectuat supravegherea;
8. h) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat supravegherea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta subsecventă operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
9. i) autorităţile statului căruia îi aparţin agenţii de supraveghere la cererea autorităţilor române contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a anchetei ce urmează operaţiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.

            Modificările şi  completările1 care au fost aduse în domeniul asistenţei judiciare în materie penală au avut ca scop transpunerea în legislaţia internă a unor noi forme de asistenţă judiciară adoptate la nivelul UE.  S-a apreciat că este firesc ca toate formele de asistenţă judiciară stricto sensu, astfel cum sunt reglementate, în Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20.04.1959, să facă parte dintr-un singur Titlu.

            Noul Titlu VII, din Legea 302/2004 denumit „Asistenţa judiciară în materie penală”, este structurat în două capitole şi anume:

-  „Asistenţa judiciară internaţională” (art. 158- 187^3) şi

- „Dispoziţii privind asistenţa judiciară aplicabile în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene” ( art. 187^4 - 187^18). Se aplică, în completarea capitolului 1, exclusiv în relaţia cu statele membre UE. Şi în cadrul Uniunii, se distinge între statele Schengen (Secţiunea 1) şi celelalte state membre (Secţiunea a-II-a).

1 Nicole Lupulescu – „Extrădarea”, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2004, pg. 41;

2 Rodica Mihaela Stănoiu – „Asistenţa juridică internaţională în materie penală”, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975, pg 14;

3 Vintilă Dongoroz – „Drept penal”, Bucureşti, 1939, pg. 23;

1 Rodica Mihaela Stănoiu – „Asistenţa juridică internaţională în materie penală”, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975, pg 14;

2 Nicole Lupulescu – „Extrădarea”, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2004, pg. 41;

3 Ion Neagu – „Drept Procesual Penal. Tratat. Partea specială.” Editura Global Lex, Bucureşti, 2004, pg 411;

1 Ambele instrumente internaţionale au fost ratificate de România prin Legea nr. 236/9.12.1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 492/21.12.1998.

2 Council Act of 29 May 2000 establishing in accordance with Article 34 of the Treaty on European Union the Convention on Mutual Assistance in Criminal Matters between the Member States of the European Union, OJ C 197 12.07.2000 pg.1.

3 Florin Răzvan Radu - „Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – un pas important spre integrarea României în spaţiul de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene şi un răspuns ferm la noile provocări ale criminalităţii transnaţionale”, Revista „Dreptul” nr. 11/2004.

1 INFORMARE nr. 57773/22.06.2006, privind principalele noutăţi aduse de Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 392/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală.