Din prezentarea generală a conceptului şi sferei cooperării internaţionale în materie penală, se poate observa importanţa, necesitaea şi justificarea acesteia în contextul actual al relaţiilor internaţionale.
Scopul cooperării în materie penală este unul foarte precis, conturat cu foarte mulţi ani în urmă de către cei care au conştientizat progresele şi perspectivele acestei globalizări.
Statele au observat că în faţa pericolului este bine să nu fi singur, deoarece mijloacele unui singur stat, izolat nu sunt suficiente să estompeze pericolul neprevăzut. Pe lângă această unire în faţa pericolului, cooperarea internaţională mai are şi alte avantaje cum ar fi: progresul economic şi social al ţărilor, crearea unei pieţe comune sau unice de defacere a mărfurilor, libera circulaţie a mărfurilor şi a persoanelor, eliminarea taxelor vamale, toate acestea cu respectarea principiilor constituţionale şi a liberei concurenţe.
Cu toate acestea însă, cooperea internaţională în materie penală nu a atins pragul maxim de maturitate, deoarece în practică sunt foarte multe probleme care frânează activitatea de cooperare. Dintre acestea menţionăm:
- existenţa unor limbi diferite
- diversitatea sistemelor judiciare
- existenţa unor legislaţii diferite
- existenţa unor legi penale diferite
- caracterul lent al mecanismelor de transmitere a solicitărilor
- absenţa practicilor de urmărire şi control în ceea ce priveşte solicitările de ajutor judiciar
- dubla incriminare
- apărarea cetăţenilor proprii
- autorităţile controlează statul solicitat în ceea ce priveşte respectarea garanţiilor procesuale şi stabilirea unor căi diferite de recurs: neîncrederea.
- limite ale cooperării din cauze difuze cum ar fi interesele naţionale sau ordinea publică.
De aceea, pentru a elimina pe cât posibil aceste dificultăţi sau a le diminua, statele au adopat în permanenţă noi reguli de cooperare în vederea armonizării instrumentelor de lucru. Astfel, s-au adoptat:
- Decizia Cadru adoptată de Consiliu pe 27.1.2003, referitoare la protejarea mediului înconjurător prin intermediul Dreptului Penal.
- Decizia Cadru, adoptată de Consiliu pe 28.11.2002, cu privire la întărirea cadrului penal pentru combaterea ajutorului la intrarea, circulaţia şi şederea ilegale.
- Directiva 2002/90/CE a Consiliului, din 28.11.2002, cu privire la întărirea cadrului penal pentru combaterea ajutorului la intrarea, circulaţia şi şederea ilegale
- Decizia Cadru, adoptată de Consiliu pe 19.7.2002, referitoare la traficul cu fiinţe umane.
- Decizia Cadru referitoare la infracţiunea de terorism adoptată de Consiliu pe 13 Iunie 2002.
- Decizia Cadru, adoptată de Consiliu pe 26 iunie 2001, referitoare la infracţiunea de spălare de bani, identificare, urmărire, imobilizare, punere sub sechestru şi confiscarea instrumentelor şi bunurilor care provin din infracţiune.
- Decizia Cadru, adoptată pe l6.12.2001, în legătură cu falsificarea monedei euro.
- Decizia Cadru, adoptată pe 28 mai 2001, cu privire la infracţiunile derivate din folosirea instrumentelor de plată, altele decât banii.
- Decizia Cadru, adoptată de Consiliu pe 15.3.2001, referitoare la statutul victimei în procesul penal.
- Contact direct între autorităţile judecătoreşti.
- Compatibilitatea diferitelor sisteme judiciare şi abordarea legilor substantive şi procesuale.
- Recunoaşterea mutuală a deciziilor judecătoreşti.
- Stabilirea unor mecanisme mixte de evaluare.
- Crearea unor proceduri şi formule care să favorizeze participarea autorităţilor judiciare a unui stat în executarea acţiunilor pe teritoriul altui stat. Echipele mixte de investigaţie.
- Crearea unor structuri care să favorizeze cooperarea judiciară internaţională.