Conflictul de legi reprezintă situaţia în care un raport cu element de extraneitate se află în legătură cu mai multe legi care aparţin unor state diferite. Aceste elemente se găsesc în conflict sau în concurs. Prin specificul materiei, raportul cu element de extraneitate implică determinarea legii aplicabile, adică soluţionarea coflictului de legi.
Conflictele de legi apar în domeniile în care se admite aplicarea legii străine. Ele sunt generate de diferenţele existente între sistemele de drept ale statelor, precum şi de circulaţia dintr-o ţară în alta a persoanelor şi bunurilor.
Conflictele de legi se pot clasifica după mai multe criterii. Categoriile principale de conflicte de legi includ următoarele:
Conflictele de legi în spaţiu
Acestea apar între două legi în momentul naşterii, modificării, transmiterii sau stingerii unui drept. Prin prisma elementului de extraneitate, conflictul de legi este generat de legătura raportului juridic cu mai multe sisteme de drept. Elementele de legătură care au o importanţă deosebită care au o importanţă deosebită în acest context sunt cetăţenia şi teritoriul.
Existenţa unui conflict de legi în spaţiu, ridică problema stabilirii legii aplicabile. Pentru a determina legea care urmează a fi aplicată, autoritatea sesizată se va conduce după propriile reguli de drept internaţional privat.
Conflictele de legi în timp şi spaţiu
Aceste conflicte apar între legea sub imperiul căreia s-a născut un drept şi legea ţării unde se cere a fi recunoscut ulterior.
Conflictele între legile provinciale
În acest tip de conflicte, numite şi regionale, elementul de extraneitate are un caracter aparent, pentru că aceste legi nu pun problema suveranităţii, ele fiind sub autoritatea unei singure legi constituţionale (exemplul S.U.A.). Legile în prezenţă sunt diferite şi totodată aparţin unui singur stat şi nu pun probleme de suveranitate.
Asemenea conflicte există numai în cazul statelor federale, ori între provinciile sau regiunile unui stat. Ele se vor soluţiona în conformitate cu normele conflictuale din statele respective. (A se vedea şi art. 1579 Cod Civil R. M.).
Conflictele între legile naţionale
În aceste conflicte, elementul de extraneitate aparţine unui stat suveran. Legile în conflict reprezintă interese colective din state diferite. Faţă de legea locală, legea unui alt stat este cu adevărat străină. Pentru soluţionarea acestor conflicte, se aplică normele conflictuale care indică în fiecare caz concret, legea competentă sau aplicabilă.
Conflictele de legi inter-personale
Aceste conflicte apar datorită faptului că în sistemele tradiţionale aflate sub influenţa religiei, relaţiile din unele domenii sunt supuse unor reglementări specifice. Legea aplicabilă se stabileşte după apartenenţa persoanelor la o anumită religie, fără a lua în considerare cetăţenia sau domiciliul acesteia. Pe lîngă instanţele judiciare civile, în unele state există şi instanţe „confesionale”, care pot să rezolve anumite litigii.
Asemenea conflicte apar în domeniile de familie, succesiuni şi proprietate.
Conflictele de legi în cazul statului nerecunoscut
Soluţia care a devenit dominantă este acea că legile unui stat nerecunoscut se aplică în statul forului şi pot genera conflicte de legi. În favoarea acestei poziţii, pot fi invocate următoarele argumente:
- Recunoaşterea unui stat de către statului forului are un caracter declarativ, întrucît suveranitatea statului străin nu este condiţionată de această operaţiune.
- Recunoaşterea unui stat are un caracter politic privind relaţiile diplomatice între state şi nu raporturile de drept privat care ar putea afecta drepturile persoanelor participante din motivul că aparţin unui stat nerecunoscut.
- Legitimitatea unui stat străin nu poate fi apreciată de către judecătorul ţării forului.