Pin It

Deşi are multe tangenţe cu dreptul procesual penal atunci cînd se vorbeşte despre descoperirea şi cercetarea infracţională, criminalistica totuşi comportă un aspect aparte la acest capitol.
Activitatea criminalistică de descoperire a infracţiunilor se deosebeşte de cea a procesului penal prin faptul că procesul penal arată principalele atribuţii ale organului de urmărire penală în ceea ce priveşte descoperirea infracţiunilor (emiterea ordonanţei de căutare a bănuitului, efectuarea percheziţiei domiciliului, etc.), pe cînd criminalistica se ocupă de studierea propriu-zisă a infracţiunii, modul cum a fost săvîrşită aceasta, prin ce metode, mijloace, etc., studierea probelor colectate de la faţa locului, etc.
În activitatea de descoperire a infracţiunilor, domeniul criminalist ţine cont de următoarele elemente:
a)    Cercetarea amănunţită a încăperilor sau după caz, a locului săvîrşirii infacţiunilor;
b)    Identificarea a cîtor mai multe probe de la locul săvîrşirii infracţiunilor, cum ar fi urmele infractorului, firele de păr, amprentele digitale, fotografierea încăperii sau a spaţiului unde a avut loc infacţiunea, etc.;
c)    Identificarea traseologică a urmelor infractorului, adică folosirea metodelor logice inducţia şi deducţia pentru a presupune direcţia urmelor infractorului;
d)    Identificarea armologică, desigur dacă este necesar, pentru a se stabili tipul, modelul şi calibrul armei cu care s-a săvîrşit infracţiunea;
e)    Elaborarea scenei infracţiunii, unde expertul criminalist, alcătuind scena actului ilicit, poate face unele deducţii şi-şi poate forma o opinie apropo de modalitatea săvîrşirii faptei infracţionale, etc.
Activitatea criminalistică de descoperire a infracţiunii nu trebuie confundată nici cu activitatea operativă de investigaţii, sau aşa numita „cercetare pe urme fierbinţi”, aceasta din urmă fiind o activitate strict poliţienească, organele M. A. I. urmărind infractorul, folosindu-se de informaţia operativă de ultimă oră apropo de locul şi deplasarea acestuia, obiectivul principal al acestei activităţă fiind capturarea criminalului şi deferirea lui justiţiei. Activitatea criminalistică de descoperire a infracţiunilor este o activitate strict caracteristică expertului criminalist, şi are drept scop scoaterea în evidenţă a principalelor elemente care ar duce la reconstituirea tabloului infracţiunii şi facilitării cercetării de mai departe a faptei penale.
Cercetarea infracţională criminalistică presupune procesul propriu-zis de cercetare şi examinare la faţa locului a infracţiunii, precum şi stabilirea unui plan pentru identificarea criminalistică de mai departe a tuturor elementelor esenţiale ale infracţiunii. În planul de cercetare criminalistică, trebuie să se ţină cont de:
    Locul săvîrşirii infracţiunii;
    Eventualii martori;
    Obiectele ascuţite, armele, muniţiile precum şi părţile aferente acestora;
    Reconstituirea tabloului infracţiunii pentru a se facilita cercetarea la faţa locului, etc.