Deşi are multe tangenţe cu dreptul procesual penal atunci cînd se vorbeşte despre descoperirea şi cercetarea infracţională, criminalistica totuşi comportă un aspect aparte la acest capitol.
Activitatea criminalistică de descoperire a infracţiunilor se deosebeşte de cea a procesului penal prin faptul că procesul penal arată principalele atribuţii ale organului de urmărire penală în ceea ce priveşte descoperirea infracţiunilor (emiterea ordonanţei de căutare a bănuitului, efectuarea percheziţiei domiciliului, etc.), pe cînd criminalistica se ocupă de studierea propriu-zisă a infracţiunii, modul cum a fost săvîrşită aceasta, prin ce metode, mijloace, etc., studierea probelor colectate de la faţa locului, etc.
În activitatea de descoperire a infracţiunilor, domeniul criminalist ţine cont de următoarele elemente:
a) Cercetarea amănunţită a încăperilor sau după caz, a locului săvîrşirii infacţiunilor;
b) Identificarea a cîtor mai multe probe de la locul săvîrşirii infracţiunilor, cum ar fi urmele infractorului, firele de păr, amprentele digitale, fotografierea încăperii sau a spaţiului unde a avut loc infacţiunea, etc.;
c) Identificarea traseologică a urmelor infractorului, adică folosirea metodelor logice inducţia şi deducţia pentru a presupune direcţia urmelor infractorului;
d) Identificarea armologică, desigur dacă este necesar, pentru a se stabili tipul, modelul şi calibrul armei cu care s-a săvîrşit infracţiunea;
e) Elaborarea scenei infracţiunii, unde expertul criminalist, alcătuind scena actului ilicit, poate face unele deducţii şi-şi poate forma o opinie apropo de modalitatea săvîrşirii faptei infracţionale, etc.
Activitatea criminalistică de descoperire a infracţiunii nu trebuie confundată nici cu activitatea operativă de investigaţii, sau aşa numita „cercetare pe urme fierbinţi”, aceasta din urmă fiind o activitate strict poliţienească, organele M. A. I. urmărind infractorul, folosindu-se de informaţia operativă de ultimă oră apropo de locul şi deplasarea acestuia, obiectivul principal al acestei activităţă fiind capturarea criminalului şi deferirea lui justiţiei. Activitatea criminalistică de descoperire a infracţiunilor este o activitate strict caracteristică expertului criminalist, şi are drept scop scoaterea în evidenţă a principalelor elemente care ar duce la reconstituirea tabloului infracţiunii şi facilitării cercetării de mai departe a faptei penale.
Cercetarea infracţională criminalistică presupune procesul propriu-zis de cercetare şi examinare la faţa locului a infracţiunii, precum şi stabilirea unui plan pentru identificarea criminalistică de mai departe a tuturor elementelor esenţiale ale infracţiunii. În planul de cercetare criminalistică, trebuie să se ţină cont de:
Locul săvîrşirii infracţiunii;
Eventualii martori;
Obiectele ascuţite, armele, muniţiile precum şi părţile aferente acestora;
Reconstituirea tabloului infracţiunii pentru a se facilita cercetarea la faţa locului, etc.
Drept
Activitatea criminalistică de descoperire şi cercetare infracţională
- Detalii
- Categorie: Drept
- Accesări: 423