În criminalistică se disting 2 forme de reflectare a obiectelor lumii înconjurătoare:
1) Fixate material;
2) Psiho-fiziologice, adică fixate în memorie.
Prima arată diferite feluri de urme foto, înregistrări audio, video, etc. Identificarea după imagini fixate material poartă un caracter obiectiv, bazîndu-se pe studierea caracteristicilor obiectului de către specialistul în domeniu.
Cea de-a II-a reflectează memorarea tuturor imaginilor cu privire la obiect. În acest caz, identificarea devine subiectivă, realizată în acţiunea procesuală de prezentare spre recunoaştere a obiectelor, persoanei, care le-au observat anterior.
Identificarea se poate realiza sub 2 forme:
a) Procesuală – care are loc în cadrul expertizelor, acţiunilor de urmărire penală, rezultatele cărora prezintă probe judiciare.
b) Neprocesuală – are loc la activitatea specială de investigaţie, ş.a.,efectele căreia nu posedă forţă probantă.
În cadrul cercetării identificatoare, sunt antrenate multiple obiecte, rolul lor fiind diferit, de unde şi distingem următoarele tipuri de obiecte:
obiecte scop – care trebuie identificate;
obiecte mijloc – servesc la identificare.
Deosebirea între aceste 2 constă că obiectele scop sunt studiate la propriu, pe cînd obiectele mijloc ajută la studierea proprietăţilor altui obiect reflectat în ele.
Există o confruntare nemijlocită între obiectele mijloc cu cele de scop, aceasta nefiind totdeauna posibilă. De aceea, pentru identificare, sunt necesare modele de comparaţie.
În funcţie de modul de obţinere, se disting următoarele modele:
a) libere – acestea i-au naştere înaintea comiterii faptei, neavînd legătură cu cauza cercetată;
b) experimentale – se obţin în cadrul cercetării de expertiză a obiectulu concret. Exemplu: gloanţele trase din arma suspectă.