Scopurile criminologiei pot fi clasificate în 2 categorii:
a) Scopul general – îl constituie fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional. Identic cu scopul ştiinţelor penale, scopul general al criminologiei se deosebeşte prin modurile diferite de concretizare, criminologia fiind o disciplină a fenomenologiei penale, iar dreptul penal fiind o ştiinţă normativă.
b) Scopul imediat – o altă deosebire se evidenţiază în privinţa scopului imediat al celor două discipline. În timp ce dreptul penal vizează apărarea valorilor sociale fundamentale, criminologia urmăreşte stabilirea cauzelor care determină producerea criminalităţii.
Criminologia îndeplineşte următoarele funcţii:
- Funcţia descriptivă – fenomenologia criminalităţii a constituit o condiţie absolut necesară cunoaşterii obiectului de studiu al criminologiei. Utilizînd metode şi tehnici de recoltare şi prelucrare a datelor simple sau complicate, vechi sau moderne, adepţii acestei funcţii au încercat să demonstreze – pe calea studiului descriptiv – atît existenţa unor diferenţe semnificative între infractori şi non-infractori, cît şi evoluţia structurii infracţionale pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată.
- Funcţia explicativă – explicarea naturii, a esenţei, a cauzelor care determină şi a condiţiilor care favorizează fenomenul infracţional reprezintă scopul imediat al cercetării criminologice. De aici decurge importanţa funcţiei explicative a criminologiei. Principalele concepte operaţionale de ordin explicativ utilizate în criminologie sunt: cauza, condiţia, efectul, factorul, mobilul, indicele.
- Funcţia predicativă – importanţa fenomenului infracţional, sub aspectul gravelor prejudicii pe care le produce, face imperios necesară aprecierea ştiinţifică a dinamicii sale pe termen lung, în scopul identificării şi evaluării măsurilor ce se impun pentru prevenirea şi combaterea acestuia. Pentru alcătuirea modelelor predictive, criminologia apelează la modele ştiinţifice din alte domenii ale cunoaşterii, de la modelele matematice, pînă la cele informatice şi euristice.
- Funcţia profilactică – se materializează în sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalităţii, în înlănţuirea lor logică şi transpunerea acestora într-un sistem coerent de măsuri de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional.