După nivelul de generalizare, în doctrina de specialitate se evidenţiază Partea generală şi Partea specială a criminologiei, alţi autori afirmînd că criminologia ca ştiinţă s-ar împărţi în criminologie generală, specială (sectorală), teoretică şi clinică.
- Criminologia generală care studiază elementele de bază ale infracţiunii, cum ar fi: geneza infracţiunii, clasificare faptelor anti-sociale, geneza infractorilor, istoria criminologiei, şcolile criminologice, etc.
- Criminologie specială – cuprinde caracteristica criminologică şi măsurile de prevenire şi combatere a anumitor tipuri infracţionale. Criminologia specială se ocupă cu studiul următoarelor tipuri infracţionale: criminalitatea violentă, criminalitatea contra proprietăţii, criminalitatea în domeniul economiei, etc.
- Criminologia teoretică, este o ramură a criminologiei, care nu se confundă cu criminologia generală; ea studiază anumite teorii, curente sau şcoli criminologice, cercetîndu-le şi analizîndu-le la un nivel foarte aprofundat.
- Criminologia clinică este o ramură predominant aplicativă, care are misiunea de a efectua examene complexe ale criminalului, în urma cărora se stabileşte diagnosticul privind cauzele comiterii infracţiunii şi apoi se face un pronostic asupra probabilităţii săvîrşirii de noi infracţiuni sau vizînd corectarea criminalului, prescriindu-i-se tratamentul cel mai potrivit, şi reintegrarea socială a acestuia.
- Criminologia aplicată, fiind o ramură a criminologiei generale, aceasta se ocupă de studiul şi profilaxia unor tipuri de infracţiuni cu rezonanţă, cum ar fi: corupţia, violurile, omorurile la comandă, etc.
- Criminologia dinamică
- Criminologia empirică
- Criminologia restaurativă