Drept

În teoria şi practica criminologiei un rol deosebit se atribuie cercetării formelor criminalităţii după gradul de cunoaştere, descoperire, înregistrare, verificare şi soluţionare judiciară. Astfel, formele criminalităţii, după aceste criterii, sunt de cinci feluri sau nivele:

1. Criminalitatea sesizată (înregistrată) reprezintă totalitatea crimelor (infracţiunilor) săvîrşite sau pretins săvîrşite, care sunt crime sau apar ca şi crime şi care au ajuns la cunoştinţa sau au fost înregistrate la organele de urmărire penală. Această formă de criminalitate, de regulă, este înregistrată la organele de poliţie, procuratură ori la instanţa de judecată – în caz de plîngere directă – şi este cunoscută.
2. Criminalitatea descoperită reprezintă totalitatea crimelor în care autorii sunt descoperiţi şi cunoscuţi (ori bănuiţi că sunt autorii adevăraţi).
3. Criminalitatea deferită justiţiei reprezintă totalitatea crimelor transmise pentru soluţionare în instanţa de judecată.
4. Criminalitatea judecată reprezintă totalitatea crimelor care au fost examinate de instanţa de judecată şi aceasta a pronunţat o hotărîre penală definitivă. Aceste patru forme reprezintă criminalitatea relevată, aparentă sau legală.
5. Criminalitatea neagră sau ocultă reprezintă totalitatea crimelor neînregistrate şi, deci, nedescoperite şi nejudecate. Acestea sunt crimele care n-au ajuns la cunoştinţa organelor şi autorităţilor competente. Numărul acestora este cu mult mai mare faţă de crimele înregistrate, descoperite şi judecate.

În paralel cu cercetarea formelor criminalităţii după gradul de cunoaştere, descoperire, înregistrare, verificare şi soluţionare judiciară, criminologia cercetează şi alte forme ale criminalităţii, ca:

• Formele criminalităţii după valorile sociale periclitate;

La o primă vedere, criminalitatea este formată dintr-o mare diversitate de fapte săvîrşite, deosebite între ele prin natura şi gravitatea lor, cum sunt: omoruri, violuri, sustrageri etc. La o cercetare mai atentă, se observă că această diversitate de fapte penale se repartizează în anumite categorii şi grupe, după anumite criterii obiective şi subiective, ajungîndu-se la un anumit sistem de crime destul de unitar şi coerent.

• Formele criminalităţii după făptuitori;

Criminalitatea este o totalitate de crime individuale, iar fiecare crimă în parte este comisă de un om (sau mai mulţi oameni). Orice crimă atrage o pedeapsă, care este aplicată făptuitorului. În acest sens, criminalitatea nu poate fi cercetată în afara oamenilor care au cauzat-o şi faţă de care se vor aplica pedepse, ce urmează a fi executate. Aceşti oameni alcătuiesc aşa-numita populaţie penală asupra căreia îşi concentrează eforturile forţele statului (poliţia, procuratura, justiţia etc.).

Criminalii sunt cei care joacă rolul-cheie în existenţa criminalităţii, influenţînd starea, structura şi dinamica ei. În studiile şi cercetările criminologice se deosebesc mai multe forme după vîrsta făptuitorilor, şi anume:

• copilăria (0-12 ani);
• adolescenţa (12-22 ani);
• tinereţea (22-35 ani);
• vîrsta adultă (35-60/65 ani);
• vîrsta a treia (oameni vîrstnici) (peste 60/65 ani).[4]

Formele criminalităţii după gravitate.Cunoaşterea criminalităţii după gradul de gravitate este la fel de importantă ca şi toate aspectele anterioare. În teoria dreptului penal, ca şi în practica penală punctul de plecare îl reprezintă art. 16 din CP al RM:[5] unde, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile sunt clasificate în următoarele categorii:

• Infracţiuni uşoare;
• Infracţiuni mai puţin grave;
• Infracţiuni grave;
• Infracţiuni deosebit de grave;
• Infracţiuni excepţional de grave.