Cauzalitatea constată dependenţa dintre diferite fenomene şi stabileşte caracterul acestei dependenţe, care constă în accea că un fenomen (cauza) în anumite condiţii, generează alt fenomen (efect).
Cauzalitatea este o formă a interacţiunii dintre fenomene şi procese, este tipul principal de determinare şi reprezintă prin sine, legătura obiectivă dintre 2 fenomene: cauza şi efectul.
Prin cauză înţelegem fenomenul care în mod obiectiv şi necesar generează alt fenomen.
Cauza se deosebeşte de condiţie, care este un fenomen ce favorizează, ajută producerea unui alt fenomen. Spre exemplu: procurarea unei arme cu care criminalul comite omorul este o condiţie. Deci, specificul condiţiei constă în aceea că este un fenomen care nu determină un alt fenomen, dar ajută la producerea lui. Deci, cauzele şi condiţiile acţionează împreună dar au contribuţii diferite.
În criminologie, deosebim următoarele tipuri de cauze:
a) Cauze generale, care se referă la cauzele mai multor feluri de crime;
- Cauzele legate de persoana criminalului;
- Cauzele referitoare la mediu.
b) Cauzele obiective care ar fi legate de aspecte materiale, cum ar fi:
- Sărăcia;
- Lipsuri materiale;
c) Cauzele subiective, care se referă la aspectele psihice ale infractorului:
- Temperamentul;
- Caracterul;
d) Cauzele pricipale care au un rol determinant în comiterea actului infracţional;
e) Cauzele declanşatoare care provoacă trecerea la act:
- O ceartă sau conflict;
f) Cauzele ereditare care aparţin elementelor dobîndite prin naştere:
- Debilitatea mintală;
- Alte boli de natură psihică.
Cauzele de dezvoltare care se referă la condiţiile de dezvoltare a criminalului la influenţe negative din partea unor persoane cu care criminalul s-a aflat în contact.
În literatura ciminologică se utilizează şi termenul de „factor”, prin care se înţelege o cauză, adică factorul ar fi similar cu o cauză. Factorii criminalităţii sau cauzele criminalităţii ar avea acelaşi sens. Totuşi, după părerea unor criminologi, ca de exemplu Igor Ciobanu, prin factor se înţelege ceva mai mult decît prin cauză, termenul avînd un sens mai larg, care ar include atît cauza cît şi o condiţie.
În criminologia naţională, una dintre cele mai reuşite clasificări, este făcută de G. Gladkii:
a) Factorii economici;
b) Factorii sociali;
c) Factorii demografici;
d) Factorii politici;
e) Factorii juridici;
În criminologie deosebim următoarele tipuri de cauze:
- Cauze generale, care se referă la cauzele mai multor feluri de crime, cauze legate de persoana criminalului şi cauze referitoare la mediu;
- cauze speciale, care se referă la un singur sector (domeniu);
- cauze parţiale, care privesc un segment dintr-un lanţ de cauze;
- cauze obiective, care ar fi legate de aspecte materiale ca, sărăcia, lipsurile materiale etc.;
- cauze subiective, care s-ar referi la aspectele psihice ale infractorului;
- cauze principale, care au un rol determinant în comiterea actului infracţional;
- cauze secundare, care au un rol mai redus în comiterea crimei;
- cauze determinante, care joacă un rol hotărîtor în comiterea unei crime, spre exemplu, dorinţa de răzbunare;
- cauze declanşatoare, care provoacă trecerea la act, spre exemplu, o ceartă sau conflict;
- cauze ereditare, care aparţin elementelor dobîndite prin naştere, ca debilitatea mintală sau alte boli de natură psihică;
- cauze de dezvoltare, care se referă la condiţiile de dezvoltare a criminalului, la influenţe negative din partea unor persoane cu care criminalul s-a aflat în contact.
Unii autori clasifică cauzele crimei după următoarea schemă:
- cauze fizice (anatomice-morfologice);
- cauze fiziologice (precum şi endocrinologice);
- cauze psihice;
- cauze sociale.