Criteriul clasificării variază după geneza criminalităţii. Astfel, poate fi utilizat criteriul antropologic, criteriul psihologic, criteriul sociologic.
Gabriel Tard susţinea că criminalii trebuie clasificaţi după criteriul sociologic, şi anume:
a) Criminalii urbani;
b) Criminalii rurali.
Enrico Ferry clasifică pe criminali în 5 categorii:
a) Criminalii nebuni, care se caracterizează după acesta, ca fiind persoanele care comit fără motiv, crime foarte groaznice, ca de exemplu: criminalul dezgroapă cadavrele cu care-şi satisface poftele sexuale şi apoi le taie cu toporul.
b) Criminalii născuţi, care se caracterizează ca persoane sălbatice, brutali, care nu fac nici o deosebire între crimă în general şi meserie. Pentru aceştia, pedeapsa nu are efect, ei consideră închisoarea ca un risc normal al profesiei lor.
c) Criminali de obicei, care se recrutează din indivizi, care comit în copilărie primul delict, în majoritatea cazurilor, contra proprietăţii şi pe care închisoarea îii corupe moral şi fizic. La formarea criminalilor de obicei, contribuie şi societatea, care nu-i întinde o mînă de ajutor.
d) Criminalii din pasiune, comit aproape întotdeauna crimele contra persoanelor, comit crimele fără premeditare, pe faţă şi din pasiune.
e) Criminalii de ocazie. Aceştia, la determinarea crimei, sunt influenţaţi de ocazie, întîmplare.
În spectrul tipologiilor infracţionale, se înscriu şi clasificările efectute în legislaţiile penale naţionale. Aşadar, conform Codului Penal al Republicii Moldova, distingem următoarele:
1. Infractorii periculoşi, care au comis crime grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, săvîrşite cu intenţie şi fiind conştienţi de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, precum şi de urmările ei prejudiciabile.
2. Infractorii ocazionali, care au comis o infracţiune din imprudenţă, îşi dădeau seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii/inacţiunii sale, dar considerau în mod uşuratic, că ele vor putea fi evitate.
3. Infractorii responsabili, adică persoanele care au capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi dirija acţiunile.
4. Infractorii iresponsabili, sunt persoanele care nu puteau să-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunile lor şi nu puteau să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice sau alte stări patologice.
În criminologia română, una dintre cele mai interesante clasificări, îi aparţine criminologului I. Oancea:
a) Criminalul violent, care este persoana ce este lipsită de sentimente de milă, compasiune faţă de alţi oameni, care manifestă doar duşmănie;
b) Criminalul achizitiv, care se caracterizează prin tendinţa de luarea bunurilor şi valorilor materiale în scop personal;
c) Criminalul caracterial. Posedă nişte tulburări caracteriale, care-l plasează în seria de trecere de la omul normal, sănătos psihic, la omul anormal, dar nu bolnav psihic.
d) Criminalul lipsit de frîne sexuale – persoanele care comit infracţiuni legate de viaţa sexuală.
e) Criminalul profesional – este persoana care săvîrşteşte infracţiuni, în mod sistematic, în scopul cîştigării resurselor de viaţă şi trai.
f) Criminalul ocazional – comite o crimă fiind împins de factorii exteriori, ocazionali. Exemplu: minorul, care, lăsîndu-se antrenat de alte persoane, comite un furt. De regulă, pînă la comiterea unei crime, au o conduită bună şi nu se caracterizează negativ.
g) Criminaliii debili mintali;
h) Criminalul recidivist;
i) Criminalul ideologic sau politic – este persoana care, avînd anumite idei şi convingeri politice, comite, datorită acestor idei, fapte penale;
j) Criminalul alienat – este persoana iresponsabilă, anormală, şi care este bolnavă psihic.
În sens juridico-penal, se consideră recidivă, comiterea cu intenţie, a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale, pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie. În acelaşi sens, cunoaştem 3 feluri de recidivă:
a) Recidiva propriu-zisă, adică persoana a comis cu intenţie, una sau mai multe infracţiuni, avînd deja antecedente penale, pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.
b) Recidiva periculoasă, adică persoana anterior condamnată de 2 ori la închisoare pentru infracţiuni intenţionate, a săvîrşit din nou, cu intenţie, o infracţiune sau persoana anterior condamnată pentru o infracţiune intenţionată gravă sau deosebit de gravă, a săvîrşit din nou, cu intenţie,o infacţiune gravă sau deosebit de gravă.
c) Recidiva deosebit de periculoasă. Persoana, anterior, a fost condamnată de 3 sau mai multe ori la închisoare, pentru infracţiuni intenţionate şi a săvîrşit din nou, cu intenţie, o infracţiune sau persoana care, anterior, condamnată pentru infracţiune excepţional de gravă, a săvîrşit din nou, o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă.
În sens criminologic, recidiviştii sunt persoanele anterior condamnate, indiferent de ridicarea sau stingerea antecedentelor penale, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni, dar pentru care pedeapsa penală, din diferite considerente, nu le-a fost aplicată.
Totalitatea crimelor săvîrşite în cadrul unui teritoriu, într-o perioadă de timp determinată şi în a căror săvîrşire sunt prezente semnele criminalităţii repetate, se numeşte criminalitatea recidivă. Conform datelor statistice, mai bine de ¾ din numărul total al infracţiunilor săvîrşite de către recidivişti, sunt infacţiunile contra patrimoniului.
La fel, putem evidenţia şi săvîrşirea infracţiunii de huliganism.
Divizarea criminalităţii recidive pe categorii de infracţiuni, ne permite să distingem următoarele:
– Recidiviştii speciali;
– Recidiviştii generali.
Recidivistul special prezintă de regulă, un pericol social mai sporit decît cel general, deoarece are loc procesul cînd persoana devine profesionist în aceea ce face. Pentru recidiviştii speciali, este caracteristic săvîrşirea infracţiunilor contra patrimoniului. Pentru aceşti criminali este caracteristic orientarea anti-socială foarte stabilă, iar comportamentul lor deviant este regula pe care o urmează în viaţă.
La rîndul lor, recidiviştii generali, sunt recidiviştii care comit infracţiuni de huliganism. Aceştia sunt persoanele care nu sunt antrenate în cîmpul muncii, au o pregătire şcolară şi profesională foarte joasă, care consumă abuziv droguri şi alcool. Personalitatea acestor recidivişti este deformată de obiceiurile şi deprinderile lor de a rezolva orice conflict, pe calea violentă, în majoritatea cazurilor ei fiind provocatori de conflicte.
O altă clasificare care o putem întîlni în criminologia rusă, divizează recidiviştii, în trei mari categorii:
I. Recidiviştii anti-sociali, ei fiind cei mai activi la săvîrşirea crimelor, avînd un comportament stabil. Anume din această categorie fac parte recidiviştii speciali (profesionali);
II. Recidiviştii situativi. Se caracterizează prin lipsa unor principii morale, supremaţia calităţilor individuale, negative asupra celor pozitive. Caracterul crimelor săvîrşite de aceste persoane depinde în mare măsură de situaţia concretă în care a nimerit recidivistul.
III. Recidiviştii asociali. Se caracterizează prin degradarea completă a personalităţii. Aceşti recidivişti au un intelect limitat, sunt alcoolici, narcomani, avînd chiar şi unele înclinări psihopatice.
Infractorul recidivist îi sunt caracteristice unele particularităţi specifice, şi anume:
a) Poziţia socială a criminalilor recidivişti, care se caracterizează prin aceea că pentru aceştia este caracteristic faptul că ei şi-au început foarte din timp activitatea lor de „muncă”;
b) La criminalii recidivişti, motivaţia infracţională este cu mult mai limitată în comparaţie cu alţi infractori;
c) Rezistenţa la procesul de re-educare.
Printre alte trăsături, caracteristice personalităţii recidivistului, sunt următoarele:
1. Eşecul şcolar;
2. Provenienţa din familii cu tendinţe conflictuale;
3. Consum abuziv de alcool şi droguri;
4. Absenţa sentimentului dragostei;
5. Orientare spre sub-cultura criminală.