Abaterea de la normele moraledin societate, specifică oricărei infracţiuni, caracterizează şi multiplele forme de comportament al persoanelor din situaţia preinfracţională, care devin în consecinţă, victime. Amoralitatea în coportamentul victimelor sporeşte probabilitatea comiterii infracţiunii în privinţa lor. În cercetările criminologice, comportamentul infracţional, individual, victima prezintă interes în acea măsură în care comportamentul ei se inserează în evenimentul infracţiunii şi poartă în sine o încărcătură criminogenă.
Însă, chiar cînd are loc cea mai activă provocare a infracţiunii din partea victimei, săvîrşirea ei este posibilă doar atunci cînd personalităţii infractorului îi sunt caracteristice anumite orientări anti-sociale.
Cu cît mai semnificativ este rolul comportamentului victimei în geneza infracţiunii, cu atît mai redusă este intensitatea orientării anti-sociale a personalităţii infractorului. Asemenea dependenţă, interacţiune, poate fi relevată mai clar în infracţiunile contra persoanei, fiindcă în mecanismul psihologic al comiterii lor, devin importante emoţiile infractorului, care pot duce, în consecinţă, pînă la faza afectului.
Fără analiza comportamentului şi personalităţii victimei, a reacţiei ei asupra acţiunilor infractorului, este imposibil uneori de a determina din ce cauze atentatele infracţionale similare, comise de unele şi acelaşi persoane, provoacă rareori acelaşi rezultat infracţional.
Elementele negative ale comportamentului victimei, pot servi ca factori ce favorizează săvîrşirea infracţiunilor, sau chiar provoacă comiterea lor. În psihologie se afirmă că în calitate de factori care au importanţă pentru apariţia şi decurgerea conflictului, pot fi ideile, poziţia în anumite relaţii, precum şi calităţile individuale specifice ale personalităţii.
Legislaţia penală a Republicii Moldova conţine un şir de indicaţii precum că comportamentul negativ al victimei poate servi ca circumstanţă care atenuează pedeapsa penală sau ca bază de calificare a infracţiunii cu un grad de pericol mai redus.
Ca şi infractorul, potenţiala victimă, apreciază situaţia din viaţă concretă ce s-a creat, şi deseori procedează, în dependenţă de rezultatele evaluării precum şi în baza viziunilor, deprinderilor, calităţilor sale psihologice, etc. Deci, victima, interacţionează nu numai cu viitorul infractor, dar şi cu alte elemente ale situaţiei.
Acţionînd ca un element activ al situaţiei, victima poate aduce infractorul, prin comportamentului său, într-o stare de afect puternic, generînd frică, ură, reacţii uneori chiar nedorite pentru infractor. Deseori, prin aceasta şi se explică faptul că hoţul devine ucigaş, cu toate că pînă la comiterea infracţiunii nu avea intenţia să omoare victima.
În alte situaţii, potenţiala victimă, prin înjosirea permanentă, îi crează viitorului infractor, o stare de afect, provocîndu-l pe infractor prin aceasta, la acţiuni violente.
Rolul victimei în mecanismul actului infracţional, poate fi extrem de divers şi din acest punct de vedere, comportamentul victimei, poate fi următorul:
a) Pozitiv, adică victima opune rezistenţă activă agresorului;
b) Neutru, adică nu contribuie nici la comiterea infracţiunii şi nici la contracararea ei;
c) Negativ, unde victima însăşi încalcă într-un oarecare mod, normele morale sau juridice.
În scopul prevenirii infracţiunilor, o mare însemnătate o are clasificarea victimelor ce au suferit în urma comiterii lor. Elaborarea unei clasificări are ca scop principal sporirea eficienţei profilaxiei criminalităţii şi protejarea cetăţenilor ca victime potenţiale.
În comparaţie cu infractorul, care este o persoană responsabilă, care a atins o anumită vîrstă, victima infracţiunii poate fi oricare individ, din momentul naşterii şi pînă la moartea sa.
Clasificarea victimelor trebuie să reflecte legătura genetică dintre personalitate şi comportamentul victimei de pînă la declanşarea actului infracţional pe de o parte, şi după comiterea infracţiunii, pe de altă parte.
Corelaţia dată poate fi investigată sub diferite aspecte, şi anume:
a) Social;
b) Biologic;
c) Socio-psihologic, etc.
Există mai multe criterii de clasificare ale victimelor, prin care se înscriu următoarele:
Clasificarea victimelor după categoriile infracţionale;
Clasificarea victimelor după gradul de implicare şi de responsabilitate în comiterea infracţiunii;
Clasificarea victimelor utilizînd drept criterii factorii psihologici, biologici şi sociali.
a) După categoria infracţională, cunoaştem următoarele categorii de victime:
– Victime ale infracţiunii de viol;
– Victime ale infracţiunii de tîlhărie;
– Victime ale infracţiunii de vătămare corporală, etc.
Practic, victime există la orice componenţă de infracţiune din partea specială a Codului Penal a R. M.
b) După criteriul factorilor biologici, psihologici şi sociali, se înscrie clasificarea victimelor a lui Hans von Henting:
Victime nevîrstnice;
Femeile ca victime ce apar mai ales în cazul infracţiunilor sexuale;
Vîrstnici;
Consumatori de alcool sau droguri;
Imigranţii, pot fi uşor victimizaţi. Aceasta se referă în special la lipsa de mijloace materiale în noua ţară, necunoaşterea limbii, etc.;
Minorităţile etnice;
Persoanele cu o inteligenţă redusă. După părerea autorului, aceştia sunt născuţi spre a fi victime datorită naivităţii lor.
Persoanele temporar deprimate. Aceştia sunt persoane singuratice, pot cădea uşor victime a anumitor infracţiuni;
Persoanele achizitive, adică cele care în orice împrejurare, caută să-şi mărească bunurile. Această tendinţă poate duce atît la crimă, cît şi la victimizare;
Persoanele destrăbălate. Aceştia sunt expuşi pericolului atacurilor fizice, sexuale, dar şi crimelor de ordin material;
Persoanele blocate de datorii.
După gradul de participare şi de răspundere ce revine victimei în producerea infracţiunilor, autorul Skaffer, propune următoarele tipuri de victime:
a) Victima care anterior nu a avut legătură cu infractorul, întîlnirea lor fiind o întîmplare;
b) Victime provocatoare;
c) Victimele care din grabă, provoacă declanşarea infracţiunii. Exemplu: 1) femeia care se plimbă seara prin locuri puţin umblate cu o costumaţie provocatoare. 2) Lasă obiectele scumpe fără supraveghere.
d) Victimele slabe biologic, ca de exemplu copiii sau persoanele vîrstnice;
e) Victime auto-victimizate, ca de exemplu: sinucigaşii, homosexualii, persoanele care consumă alcool sau droguri.
Din punct de vedere al vinovăţiei al vinovăţiei victimei, autorul Mendelson a elaborat următoarea clasificare a victimelor:
a) Victime absolut nevinovate;
b) Victime a cărei vinovăţii este mai redusă decît a infractorului, ca de exemplu, cînd comportamentul este provocator;
c) Victima la fel vinovată ca şi infractorul. De exemplu: în cazul depăşirii limitelor legitimei apărări;
d) Victima a cărei vinovăţie este mai mare ca a infractorului. De exemplu: omorul săvîrşit în stare de afect.