Profilaxia victimologică este una din direcţiile prevenirii infracţiunilor, care reprezintă o activitate specifică a instituţiilor sociale, orientată asupra relevării, înlăturării sau neutralizării factorilor, împrejurărilor, situaţiilor, care formează comportamentul victimogen, şi aduce la comiterea infracţiunilor, relevării grupului de risc şi a persoanelor concrete cu un grad sporit de victimitate şi influenţării asupra lor în scopul activizării calităţilor de protecţie, elaborării măsurilor speciale de protejare a cetăţenilor faţă de atentatele infracţionale, în scopul stopării procesului de victimizare ulterioară a acestor.
Profilaxia victimologică are o structură complexă. Se realizează de diferiţi subiecţi, la diferite nivele şi în forme multiple a comportamentului victimal.
Subiecţii profilaxiei victimologice sunt organele statale, organizaţiile obşteşti, persoanele cu funcţii de răspundere, cetăţenii, care realizează profilaxia fenomenului criminal.
Eficienţa realizării profilaxiei criminologice depinde de mulţi factori şi în primul rînd de cei cu caracter tactic şi organizaţional.
Pentru organizarea profilaxiei criminologice, important este nu doar relevarea victimei potenţiale, dar şi stabilirea interacţiunii posibilului infractor cu victima, în diferite situaţii.
Pentru obţinerea unei imagini mai clare, care caracterizează situaţia victimologică, este necesar de realizat unele cercetări cu utilizarea metodicii sociologice de investigare, cum ar fi:
a) Studierea documentelor;
b) Studierea dosarelor penale;
c) Studierea materialelor de refuz în pornirea urmăririi penale;
d) Studierea audierii cetăţenilor, precum şi a persoanelor cu funcţii de răspundere.
Măsurile profilaxiei victimologice sunt diferite şi pot divizate în 2 grupe principale. Către prima grupă se referă măsurile generale îndreptate spre înlăturarea situaţiilor datorită cărora pot surveni anumite prejudicii. Din ele fac parte următoarele:
Informarea cetăţenilor prin intermediul mass-mediei, despre comiterea anterioară, pe un anumit teritoriu, a unor fapte infracţionale, despre acţiunile tipice ale infractorilor, şi cum de procedat în cazul aflării cetăţenilor într-o sitaţie criminogenă respectivă.
Verificarea şi luarea măsurilor pentru iluminarea străzilor, scărilor caselor de locuit, instalarea posturilor de poliţie lîngă locurile favorabile de comitere a infracţiunilor.
Iniţierea unor convorbiri cu părinţii.
Pregătirea şi răspîndirea notiţelor speciale de avertizare despre necesitatea şi posibilitatea evitării infractorilor, pentru a nu deveni victima lor.
Către a II-a grupă, se referă măsurile speciale, care permit asigurarea securităţii personale a probabilei victime. Aceste măsuri se referă de obicei la persoanele a căror activitate profesională sau stare socială predetermină victimitatea lor. Însăşi măsurile se realizează prin informarea şi instructarea unor asemenea persoane, stabilirea pazei de corp, punerea la dispoziţie a mijloacelor de auto-protecţie.