Drept

Notiunea de drept bancar este susceptibila de o dubla acceptiune: ca ramura de drept si ca stiinta juridica.

Doctrina juridica a stabilit mai multe definitii ale ramurii dreptului bancar. Unii autori indica la sinonimia sintagmei „drept bancar", in calitatea sa de ramura de drept, cu „legislatie bancara"¹².

Christian Gavalda si Jean Stoufflet definesc dreptul bancar ca o totalitate de reguli:

1. a) ce fixeaza statutul intreprinderilor din sfera „comertului cu bani" si, b) care sint aplicabile activitatii lor. Dupa cum mentioneaza autorii, dreptul bancar este un drept al unei profesiuni¹³.

Savantii americani Pollard, Passeik, Ellis si Daily afirma ca dreptul bancar constituie o ramura de drept, ce stabileste nu numai principiile organizarii si functionarii bancilor, ci cuprinde si normele care reglementeaza conditiile de acordare a serviciilor financiare si celor conexe lor^N.

Savantul german R. Kohls mentioneaza ca dreptul bancar „exista ca drept public si drept privat... Dreptul bancar public cuprinde supravegherea de stat asupra activitatilor bancare si organizarii acestora. Dreptul bancar privat, este dreptul contractelor si tranzactiilor bancare"¹⁵.

Savantul canadian O. Ogilivie considera ca dreptul bancar cuprinde reglementarile activitatii bancilor si altor institutii financiare, reglementari care sint stabilite prin lege si practica judiciara¹⁶.

Doctrina juridica rusa cunoaste o elaborare mai succinta a notiunii de drept bancar. Astfel, L.G. Efimova defineste dreptul bancar drept o stiinta juridica, avind obiect de studiu totalitatea actelor normative, ce reglementeaza modul de organizare si activitate a institutiilor de credit, care sint de regula banci, cit si de efectuare de catre ele a operatiunilor bancare". O.M. Oleinik afirma ca dreptul bancar este format din totalitatea normelor si institutiilor juridice, ce reglementeaza prin combinarea intereselor publice si private, relatiile sociale ce apar in procesul crearii sistemului bancar (1), cit si relatiile cu participarea bancilor avind obiect circulatia instrumentelor financiare in calitatea lor de mijloc de schimb, etalon al valorii si marfa (2)¹⁸.

Totusi toate definitiie in cauza se racordeaza la un numitor comun: recunoasterea dreptului bancar ca totalitate de norme ce reglementeaza activitatatea bancara. in functie de scopul lor specific de reglementare (statutul juridic al bancilor, sau operatiunile desfasurate de ele), aceste norme au natura materiala sau procedurala (pentru detalii vezi infra intrebarea 3: „Izvoarele reglementarii juridice a dreptului bancar"). Consideram ca toate definitiile sus-mentionate reflecta, cu o complexitate si exhaustivitate diferita de la o notiune la alta, esenta dreptului bancar - ramura a dreptului care inglobeaza totalitatea normelor juridice de natura publica si privata, ce au ca obiect de reglementare organizarea si functionarea sistemului bancar, statutul juridic al bancilor si regimul juridic al operatiunilor bancare.