Conform opiniei majoritare exprimate in doctrina, raportul juridic se prezinta ca o varietate a raporturilor sociale, reglementata de norma juridica, participantii careia dispun de drepturi si obligatii reciproce, pe care le realizeaza cu scopul satisfacerii intereselor si necesitatilor lor, intr-un mod aparte, reglementat si garantat de stat in persoana organelor lui3".
Obiectul dreptului bancar se deduce din definitia lui si determina locul acestuia in sistemul de drept. Astfel, definitiile indicate mai sus denumesc in majoritatea lor obiectul dreptului bancar- relatiile juridice bancare. Totusi doctrina e mai putin uniforma la definirea notiunii de relatie juridica bancara (sau raport juridic bancar).
O.M. Oleinik afirma ca totalitatea acestor raporturi constituie notiunea de „activitate bancara", definindu-le ca relatii sociale reglementate de normele de drept public si privat, care se formeaza in procesul activitatii bancilor si altor institutii creditare31. Dupa Gavalda si Stoufflet obiectul dreptului bancar il constituie raporturile juridice legate de crearea, functionarea si lichidarea institutiilor bancare32. O descriere mai incapatoare se contine in notiunea dreptului bancar, prezentata de Pollard, Passeik, Ellis si Daily" - acesteia includ in notiunea de drept bancar si relatiile legate de acordarea serviciilor financiare si a altor servicii conexe.
G. Efimova considera ca dreptul bancar reglementeaza un cerc de relatii juridice, ce este insuficient pentru a-si justifica autonomia ca ramura de drept: cele legate de activitatea bancilor comericale si a bancii nationale, cit si de organizarea sistemului ereditar si acordarea de catre banci a serviciilor clientelei sale. Ne raliem la pozitia autorilor rusi O.M. Oleinik si L.G. Efimova, agreind parerea ca relatiile juridice bancare ce se formeaza in procesul activitatii (si nu simplu functionarii — ceea ce poate fi redus la activitatea interna a bancilor si altor institutii creditare - n.n.) bancilor comerciale fac parte integranta din obiectul dreptului bancar. Relatiile juridice bancare sint specifice prin subiectii lor - bancile sau institutiile financiare. Din acest punct de vedere, acestea se clasifica in:
relatiile intre Parlament si Banca Nationala (ex. referitoare la raportarea asupra situatiei monetare, aprobarea politicii monetar-creditare);
relatiile intre Guvern si Banca Nationala (ex. referitoare la reprezentarea mutuala);
relatiile intre Banca Nationala si bancile comerciale (ex. referitoare la licentierea bancilor, controlul si supravegherea lor);
relatiile intre banci comerciale avind ca obiect efectuarea operatiilor bancare (ex. de deschidere a conturilor de corespondent, de efectuare a decontarilor interbancare);
relatiile intre banci avind ca obiect crearea uniunilor, asociatiilor, caselor de clea-ring si altor formatiuni colective;
relatiile intre banci si clientela (ex. cu privire la deschiderea conturilor, efectuarea platilor, obtinerea creditului);
Un alt criteriu de clasificare ar fi natura activitatilor bancare, ce constituie unul din obiectul relatiilor in cauza. Utilizind acest criteriu, deosebim relatiile juridice ce se formeaza cu privire la: " operatiile bancare active (ex. acordarea creditelor, scontul cambiilor);
operatiile bancare passive (ex. institutia juridica a contului bancar, emisiunea de catre banci a valorilor mobiliare);
operatiile bancare de intermediere (ex. relatiile de plati);
operatiile bancare facultative (ex. acordarea serviciilor de consultanta), in functie de continutul raporturilor juridice bancare, deosebim raporturile:
patrimoniale (ex. legate de atragerea si amplasarea mijloacelor banesti);
nepatrimoniale (ex. legate de protectia secretului bancar).
in functie de specificul raporturilor juridice bancare, distingem cele:
materiale (ex. referitoare la operatiunile bancare); si
organizationale, sau procedurale (ex. cu privire la stabilirea structurii interioare a bancilor, sau a sistemului bancar in general).
in functie de izvorul si sursa de reglementare a rapoartelor juridice bancare, acestea se clasificam:
relatii provenind din normele de drept, care la rindul lor pot fi:
" relatii provenind din normele continute in legi si alte acte normative (ex. cu
privire la formarea rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale);
relatii provenind din acte administrative (ex. cu privire la eliberarea licentelor); relatii provenind din contracte (ex. cu privire la deschiderea contului bancar).
Structura raportului juridic bancar
in teoria generala a dreptului e larg raspindita teoria care intelege prin structura raportului juridic totalitatea elementelor acestuia, adica subiectele, obiectul si continutul raportului34.
Obiectul
Obiectul unui raport juridic este „conduita umana, ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor"55, ori, intr-o formula mai simpla, ceea referitor la ce apare si exista raportul respectiv. Din definitiile raportului juridic bancar, prezentate mai sus, conchidem ca obiect al acestora este:
lato sensu - activitatea bancara;
stricto sensu - activitatea bancilor comericale si a Bancii Nationale, cit si organizarea
sistemului ereditar si acordarea de banci a serviciilor catre clientela sa. Dupa cum s-a mentionat mai sus, obiectul raporturilor juridice bancare constituie unul din criteriile de clasificare a acestora. Activitatea bancara, ca obiect al raporturilor juridice bancare, a constituit obiectul de studiu al doctrinelor juridice si economice bancare, definitiile ei fiind multiple. Cele mai timpurii definitii le intilnim in doctrina economica a Rusiei tariste: Seffle definea activitatea bancara drept „domeniul de comert, ce consta in transmiterea in folosinta a capitalului mobil inlocuibil. Acest capital prin intermediul creditului este directionat spre producerea si circuitul bunurilor, sau spre rambursarea, prin intermediul platilor, a valorii banesti a acestor bunuri"; un alt economist, Lifman, considera ca activitatea bancara este „acel domeniul al comertului,
care-si propune drept scop colectarea, pastrarea si acordarea in folosinta a capitalului banesc. intr-un cuvint, activitatea bancara consta in „comertul cu capital"; pe pozitii similare se mentinea si economistul german din acea perioada Adolf Veber36.
Subiectele
Subiectii raportului juridic bancar sint, dupa cum s-a mentionat mai sus:
clientela bancii.
Din ea pot face parte persoane fizice sau juridice, indiferent de modul de organizare si forma de proprietate, cit si intreprinderile cu investitii straine, persoanele fizice si juridice straine.
« bancile si alte institutii financiare, cit si formatiunile colective ale acestora. Acestei categorii ii apartin Banca Nationala a Moldovei si bancile comerciale sau alte institutii financiare. Un loc aparte il ocupa Banca pentru Dezvoltare si Investitii a Moldovei. Modul de organizare, lichidare si activitate al acestor subiecti va constitui obiectul studiului continut in Titlul III.
organele puterii si administratiei de stat (Parlamentul, Guvernul, organele administratiei publice locale).
Continutul
Continutul raportului juridic este format din totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor juridice ale subiectilor acestei relatii. Dreptul subiectiv deseori este definit ca o masura a comportamentului permis, liber si garantat de lege". Drepturile subiective ca element al continutului raportului bancar poarta o amprenta a specificitatii, combinind in ele atit natura contractuala, cit si cea legala (ex. raporturile legate de efectuarea platilor- drepturile subiective ale ordonatorului platii sint indicate in contractul incheiat cu banca, insa legislatia bancara referitoare la decontari stabileste obligatiile bancii si procedura de efectuare a decontarilor. Astfel, dreptul subiectiv evocat este asigurat printr-o totalitate a obligatiilor atit contractuale, cit si legale, ale bancii).
Continutul concret al drepturilor si obligatiilor subiectilor va fi examinat pe parcursul studierii partii speciale a dreptului bancar, cu referinta la operatiile bancare specifice.