După natura lor juridică, sunt acte de comerţ, îndreptate spre naşterea, modificarea şi stingerea obligaţiilor. Scopul fiecărei operaţiuni este obţinerea de beneficii în dependenţă pe seama cui sunt efectuate operaţiunile bancare. Operaţiunile bancare se împart în:
a) Operaţiuni pe cont propriu – cele prin care se atrag mijloacele sau depozitele de acordare de credite;
b) Operaţiuni pe seama clientului – aici se includ cele de efectuare a transferurilor, efectuarea şi încasarea plăţilor, cît şi gestionarea mijloacelor financiare a clientului.
Operaţiunile bancare se împart în 4 clase:
1. Pasive – sunt cele de atragere a mijloacelor financiare de la clienţi, prin deschiderea de conturi, în urma acesteia, banca plătind dobînda pasivă clientului său.
2. Active – sunt cele de acordare a creditelor aici primindu-se de la clienţii creditaţi dobînda bancară activă. Diferenţa dintre veniturile obţinute de la operaţiunile active şi cheltuielile suportate de la operaţiunile pasive se numesc marje, şi constituie venitul băncii.
3. De intermediere – exemplu: plăţile, încasările din obligaţiile clienţilor săi, pentru care banca percepe un comision.
4. Facultative (accesorii sau conexe) – aici intră serviciile de consulting, operaţiuni cu metale preţioase, cu titlu de valoare, de leasing, factoring, etc.
În funcţie de conţinutul raporturilor juridice, avem:
a) Operaţiuni patrimoniale – include extragerea şi plasarea mijloacelor băneşti în instituţiile bancare;
b) Operaţiuni nepatrimoniale. Exemplu: secretul, protecţia secretului bancar (totalitatea obligaţiilor care revin angajaţilor băncii).