Tipurile de conturi bancare:
a) Conturile curente, deschise persoanelor fizice şi juridice, care înregistrează în ordine cronologică, în debit şi credit, a tuturor operaţiunilor bancare, care intervin în cadrul tranzacţiilor efectuate de titularul contului. Astfel, contractul de cont curent, presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor funcţiilor specifice şi se deosebeşte de contractul de depozit şi cel de credit.
b) Conturile de depozit, care pot fi:
La vedere, adică contul în care sunt depuse mijloacele băneşti, cu scopul consumului sau economisirii, fără fixarea termenului de păstrare. Poate fi cu dobîndă dar şi fără dobîndă. Deşi nu este obligată să fixeze dobîndă, de regulă, ea este mai mică decît dobînda la depozitul la termen.
La termen, unde se depun mijloacele băneşti cu dobîndă pentru o perioadă fixă de timp. Dobînda este mai mare, pentru că banca are certitudinea plasamentului de fonduri pe o perioadă de timp prestabilită. Astfel, le poate fructifica, obţinînd mijloace pentru plata unor dobînzi mai mari. Eventualele retrageri înainte de termen se supun unor penalizări prin plata unor dobînzi. Depozitele la termen sunt atrase si prin emiterea de actre banci a unor certificate de depozit negociabile purtatoare de dobinzi mari si cu scadenta foarte diferită. De redula el sint prevazte pentru ontreprinderi.
Depozitele de economii în baza cărora se emit certificate de economii care sunt instrumente negociabile în care se specifică dobînda şi scadentele.
Conturile de depozit mai pot fi impărţite în:
Conturi nominative. Pentru eliberarea mijloacelor din aceste conturi, este necesară identificarea titularului de cont;
Cont la purtător. Mijloacele băneşti se eliberează persoanei ce deţine carnetul de depozit sau alt document ce atestă depunerea.
La împrumut, deschis pentru înregistrarea creditelor, acestea putînd fi:
Împrumuturi de refinanţare de la banca centrală;
Împrumuturi contractate de la alte instituţii financiare, aşa numitele conturi LORO, deschide de o bancă la o altă bancă respondentă;
NOSTRO;
Cont provizoriu, deschis de bănci, cu un caracter provizoriu, destinat pentru acumularea mijloacelor băneşti, pentru formarea sau majorarea capitalului. De regulă se deschid de societăţile comerciale, la etapa fondării lor sau cînd S. A. sunt deja înregistrate, pentru acumularea mijloacelor pentru emiterea unei emisiuni suplimentare de acţiuni.
c) Contul pasant. Este destinat tranzacţiilor care se compensează. De regulă se deschid acelor persoane care nu au un cont deschis la acea bancă. Se utilizează pentru operaţiuni izolate, cum ar fi:
Emiterea unui acreditiv în favoarea unui terţ, care va opera restituiri din acest cont;
Vînzarea/cumpărarea de aur;
Subscrierea de acţiuni sau obligaţiuni.
d) Cont colectiv, care are ca titulari mai multe persoane şi se manifestă ca un cont conjuct (fără cote prestabilite) sau în indiviziune, cu cote – determinate la deschidere. Este utilizat de regulă în investiţiile care se execută de mai mulţi antreprenori împreună, sau în cazul unor operaţiuni bancare speciale, care trebuie să fie realizate de mai multe persoane împreună.
Cotitularii contului pot da mandat reciproc pentru reprezentare, pentru efectuare de operaţiuni în cadrul contului, în lipsa mandatului, operaţiunile în cont se pot efectua în baza ordinului semnat de toţi co-titularii. De regulă, există un contract, unde se indică responsabilitatea ce va fi împărţită în mod solidar, între titularii contului. În cazul contului conjunct, fiecare dintre titulari poate dispune singur de fondurile comune, chiar şi după decesul unuia sau celorlalţi co-titulari.
În cadrul operaţiunilor pasive se mai înscriu şi capitalul propriu al băncii, şi aici poate fi:
a) Capitalul social – mijloacele acţionarilor acumulate ca urmare a vînzării acţiunilor;
b) Capitalul de rezervă – este format din profitul băncii, cu scopul de asigurare a lichidităţii şi solvabilităţii (scopul de acoperire a eventualelor pierderi băncii în urma operaţiunilor desfăşurate);
c) Fonduri speciale – pentru anumite categorii de operaţiuni;
d) Profitul nedistribuit timp de 1 an.
Operaţiunile bancare active – reprezintă plasarea resurselor mobilizate ale băncii, în scopul obţinerii de profit şi de asigurare a lichidităţii. Acestea, pot fi divizate în:
1. Operaţiuni de creditare, în rezutatul cărora se formează portpfoliul de creditare al băncii şi reprezintă baza activităţii bancare, în plasarea resurselor, şi aduc cele mai importante venituri ale băncii.
Ele pot fi clasificate după mai multe criterii.
a) După debitor:
Credite întreprinderilor,
Guvernului şi organelor APL;
Populaţia;
Băncile.
b) După termenul de utilizare:
Pe termen scurt, pînă la 1 an;
Pe termen mediu (1 – 5 ani);
Pe termen lung (peste 5 ani).
c) În funcţie de sfera de funcţionare:
Credite pentru producţie;
Credite pentru circulaţie.
d) După ramura economiei în care activează debitorul:
Pentru industrie;
Comerţ;
Agricultură;
Transport.
e) După caracterul de asigurare:
Credit ipotecar;
Credit negarantat (în alb);
Credite asigurate.
f) După modul de rambursare:
Rambursabile total;
Rambursabile în tranşe.Băncile oferă credite cu respectarea următoarelor principii:
a) Garanţia;
b) Rambursare;
c) Termen;
d) Solvabilitate;
e) Destinaţia.
2. Operaţiuni de investiţii, ce creează baza formării portofoliului de investiţii;
3. Operaţiuni de decontare şi de casă, care sunt nişte servicii ale băncii, oferite clienţilor săi.
În grupa operaţiunilor active, se includ operaţiunile de factoring şi de leasing.
Factoringul reprezintă cesiunea în contul băncii a creanţelor neplătite, ce apar între agenţii economici, în procesul de realizare a producţiei şi reprezintă o variaţie a operaţiunilor comerciale ce se combină cu creditarea.
Certificatele de depozit se eliberează numai persoanelor juridice iar cele de economii, doar celor fizice. Ele pot fi nominative sau la purtător. Termele sunt foarte variate. După expirarea termenului, banca îşi asumă obligaţia de a plăti suma indicată şi dobînda aferentă.
Băncile pot să primească anticipat certificatele de depozit şi economii la termen, cu reţinerea unei taxe.