Operaţiunile de decontări – plăţile dintr-un cont bancar într-un alt cont bancar.
În practica comercială, decontările se desfăşoară în cele mai multe cazuri prin virament sau decontări fără numerar. Este orice plată prin intermediul documentelor fără utilizarea monedei în forma sa concretă.
La efectuarea decontărilor fără numerar, o importanţă majoră o are mecanismul decontărilor interbancare, care este diversificat, şi anume – clearing-ul interbancar, care constă în stingerea drepturilor şi obligaţiilor reciproce a băncilor comerciale, prin intermediul centrului de decontări existent, de regulă, pe lîngă banca centrală a statului. Un asemenea mecanism se aplică şi în Republica Moldova.
În cadrul decontărilor internaţionale, asemenea centre nu există, iar decontările interbancare se efectuează prin intermediul conturilor de corespondent. Este contul unei bănci din străinătate, unde de regulă, îşi păstrează mijloacele valutare. Relaţiile de corespondenţă sunt stabilite prin acorduri de corespondenţă, numite şi de parteneriat.
Mecanismele de decontare interbancare s-au dezvoltat odată cu tehnologiile.
1. Transferul letric (prin scrisoare). Era o informaţie care se transmitea fizic de la o bancă la altă bancă.
2. Transferul telegrafic, utilizat prin telex, fax. În sistemul bancar, mai este cunoscut sub denumirea de TT.
3. Sistemul SWIFT – o tehnică computerizată (societatea pentru comunicaţii interbancare, mondiale). Constituită în 1973 dar funcţionează din 1977. Transferul poate fi unul;
normal,
urgent,
foarte urgent.