Este operaţie juridică prin care o persoană numită reprezentant încheie acte juridice cu terţii în numele şi pe seama altei persoane numită „reprezentat', cu consecinţă că efectele actelor juridice încheiate - drepturi şi obligaţiuni - se produc dfrect în persoana reprezentatului.
Reprezentarea, care constituie o derogare de la regula relativităţii contractelor este o formă anormală de contractare în care beneficiarul convenţiei (reprezentatul) nu intervine la încheierea sa, ci însărcinează o altă persoană (reprezentantul) să manifeste voinţa pentru sine, efectele actului juridic producându-se în patrimoniul reprezentantului.
Prin reprezentare raportul juridic se leagă între reprezentant şi terţa persoană şi nu între terţa persoană şi reprezentat.
Reprezentarea poate să fie născută fie dintr-un raport de drept public, fie dintr-un raport de drept privat, în ce priveşte dreptul public, reprezentarea poate să fie naţională, judeţeană, orăşenească sau comunală, pe noi ne interesează reprezentarea în dreptul privat care poate fi convenţională şi necesară sau legală. Reprezentanţa necesară este reprezentanţa ce izvorăşte din lege, cum este cazul tutorelui sau curatorului. Reprezentarea poate rezulta din lege şi cu ocazia contractului de societate, î n cazul societăţii în nume colectiv, dacă nu a fost luată o dispoziţie contrară, toţi asociaţii sunt prezumaţi că reprezintă voinţa comună a celorlalţi.
Reprezentarea voluntară este instituţia juridică în virtutea căreia o persoană împuterniceşte pe o altă persoană să încheie acte juridice pe numele şi pe so coteala sa.
Formele de reprezentare din dreptul civil nu au însă nimic comun, în afara unei asemănări de denumire, cu reprezentarea voluntară comercială care are reguli specifice de drept comercial. Principalul efect al reprezentării comerciale ar consta în „transportarea" actului încheiat de reprezentant în persoana reprezentatului, deşi acesta nu a luat parte la elaborarea sa. Reprezentarea se explica prin împuternicirea pe care beneficiarul voinţei declarate - reprezentatul o acordă celui care prestează voinţa - reprezentantul. Reprezentantul, atât timp cât acţionează în limitele puterilor care i-au fost conferite, nu se obligă el însuşi, ci pe principalul său, pe reprezentat.
Termenul de „reprezentanţi" folosit de art. 401 Codul comercial nu priveşte instituţia reprezentării, ci se referă la acei „prepuşi" sau „agenţi comerciali" fără reprezentare, deci fără semnătură.
Reprezentarea nu trebuie să fie confundată cu mandatul sau cu comisionul, deşi între ele există unele asemănări. Mandatul, aşa cum este definit de art. 1532 C. civ. şi art. 374 C. com., este o noţiune distinctă întrucât poate să fie izvorul puterii de reprezentare dar este posibil ca mandatul să existe fără să fie însoţit de puterea de reprezentare. Mandatul comercial are ca obiect „tratarea" de afaceri comerciale, pe seama şi socoteala mandantului. Contractul de mandat evocă în primul rând existenţa unei convenţii intervenite între man-dant şi mandatar. Nu acelaşi lucru se poate spune de reprezentarea comercială, care nu este condiţionată de un acord de voinţă preexistent între reprezentant şi reprezentat. Mandatarul, conform art. 374 C. com., tratează afacerile spre deosebire de reprezentant care are împuternicirea să perfecteze operaţia. Comisionarul primeşte de la comitent împuternicirea să încheie acte juridice cu terţii pe seama comitentului dar actele juridice sunt încheiate de comisionar în nume propriu, spre deosebire de reprezentant care încheie actele juridice în numele şi pe seama reprezentantului, în raport de aceste particularităţi se reţin următoarele concluzii:
- . reprezentant poate fi numai persoana care are atât calitatea de a delibera, de a trata în numele reprezentatului, un act juridic, cât şi de a încheia acel act juridic. Mandatarul nu poate, în conformitate cu disp. art. 374 C. com., decât să „trateze" acte juridice.
- . mandatul este în principiu un act juridic fără reprezentare, în sensul că pentru angajarea unor efecte ale actului pentru mandant trebuie să aibă în acest scop o împuternicire specială.
Prin urmare, ideea de reprezentare poate fi legată de aceea de mandat, fiindcă pe cale convenţională, mandantul poate autoriza pe mandatar să lucreze nu numai pe seama sa, ca în cazul comisionului, dar şi în numele său ca la reprezentare. Reprezentarea, deci, însoţeşte mandatul dar este de natura şi nu de esenţa mandatului.
Reprezentantul este un colaborator juridic al reprezentatului care îşi pune în serviciul acestuia aptitudinile sale volitive, libere şi judic ioase, iar nu un intermediar, o persoană care ia o hotărâre de la o altă persoană. Cooperarea are loc pe baza unei prezumţii. Dacă reprezentantul considera că încheierea unui act juridic ar fi utilă pentru reprezentat, el îl va încheia. Dacă reprezentantul consideră că încheierea actului nu este utilă sau ar fi contrară modului cum ar dori reprezentatul să fie încheiat actul, el nu îl va încheia. La baza reprezentării există astfel un act voliţional care conferă reprezentantului calitatea juridică de a voi pentru reprezentat.;
Reprezentarea presupune existenţa a 3 condiţii cumulative: a) să existe un raport de reprezentare, autorizaţie sau împuternicire; b) intenţia de a reprezenta; c) voinţa valabilă a reprezentantului.
a). Existenţa împuternicirii, autorizării sau a unui raport de reprezentare. Reprezentarea impune în primul rând existenţa unui raport de reprezentare, a unei împuterniciri sau autorizări de a reprezenta (procura). Acţionând în baza împuternicirii primite, reprezentantul încheie actele jur idice pentru care a fost împuternicit.
Împuternicirea este un act unilateral care poate fi dată înainte de încheierea actului juridic sau după aceea sub forma ratificării actelor juridice încheiate de reprezentant în numele şi pe seama reprezentatului, împuternicirea se poate grefa şi pe un alt raport juridic, ca de exemplu, pe contractul de mandat sau pe contractul de antrepriză.
Reprezentarea poate fi generală (totală). Reprezentantul este împuternicit să încheie toate actele juridice în numele reprezentatului, cu excepţia celor strict personale.
Reprezentarea poate fi specială (parţială) când reprezentantul este împuternicit să încheie unul sau mai multe acte juridice determinate.
Reprezentantul, în toate cazurile, trebuie să acţioneze în limitele împuternicirii primite, în cuprinsul împuternicirii pot fi făcute unele restricţii în reprezentare şi unele modalităţi de exercitare.
Restricţiile nu se identifică cu instrucţiunile date de reprezentat, reprezentantului; instrucţiuni pe care terţii nu sunt obligaţi să le respecte dacă nu le-au fost aduse la cunoştinţă.
Raportul de reprezentare trebuie să fie cunoscut de terţi. O atare împrejurare poate rezulta fie dintr-o declaraţie expresă a reprezentantului sau reprezentatului, fie din circumstanţe de natură a indica existenţa raportului de reprezentare. Lipsa împuternicirii determină inopozabilitatea actului faţă de reprezentat.
Practica judiciară a statuat că reprezentarea aparentă este de natură să producă unele efecte, dacă terţul este de bună credinţă, iar reprezentantul nu a acţionat în scop de fraudă sau cu rea credinţă.
- Intenţia de a reprezenta. Reprezentantul care încheie un act juridic cu un terţ, în baza împuternicirii trebuie să acţioneze cu intenţia de a-1 reprezenta pe cel de la care a primit împuternicirea. Mai mult, reprezentantul trebuie să aducă la cunoştinţa terţului, calitatea lui de reprezentant. Dacă reprezentantul nu a acţionat cu intenţia de a reprezenta şi nu a făcut cunoscut terţilor calitatea sa de reprezentant al altei persoane, el va deveni obligat personal faţă de terţi.
Intenţia de a reprezenta poate fi expresă sau tacită, poate rezulta din declaraţia expresă a reprezentantului sau; din anumite fapte şi circumstanţe ale în cheierii actului.
- Voinţa valabilă a reprezentantului. Reprezentantul, la încheierea actului pentru care a primit procura îşi manifestă propria voinţă pentru că el este cel care încheie operaţiunea juridică. Dacă voinţa lui a fost viciată, actul juridic este lovit de nulitate, în interesul reprezentatului, chiar dacă împuternicirea este valabilă.