Drept

Secţiunea 1. Noţiuni generale

Prin Legea nr. 64/1995, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/1997 şi prin Legea nr. 99/1999 s-a instituit procedura pentru plata pasivului debitorului, în încetare de plăţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment.

Secţiunea 2. Procedura de reorganizare

Întreaga procedură de reorganizarea întreprinderii aflată în încetare de plăţi este axată în jurul unui plan de reorganizare care însă face parte dintr-un proces ale cărui componente le constituie: declanşarea procedurii de reorganizare şi faliment; elaborarea şi punerea în aplicare a planului de reorganizare şi încetarea procedurii reorganizării.

1. Declanşarea procedurii de reorganizare şi faliment

Procedura de reorganizare şi faliment poate fi declanşată de: debitorul însuşi, creditorii săi ori camera de comerţ şi industrie locală.

Debitorul care nu poate face faţă datoriilor sale exigibile, cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor legii privind procedura reorganizării şi a falimentului.

Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte: bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente; o listă a numelor şi adreselor creditorilor; contul de profit şi prevederi pe anul anterior depunerii cererii; o listă a asociaţilor cu răspundere nelimitată; o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de a-şi reorganiza activitatea sau de a-şi lichida averea, conform unui plan, în vederea achitării datoriilor sale.

Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor care în ultimii 5 ani precedenţi au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei ast fel de cereri introduse de creditori.

Creditorii (oricare dintre ei), care au o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pot introduce la tribunal o cerere împotriva debitorilor care, timp de cel puţin 30 de zile, au încetat plăţile.

Camerele de comerţ şi industrie teritoriale vor putea introduce, şi ele, cerere împotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se află într-o sit. notorie de încetare de plăţi.

După înregistrarea unei cereri introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic.

1. Deschiderea procedurii

Judecătorul-sindic, având în vedere cererea debitorului, va da o încheiere de deschidere a procedurii pe care o va notifica tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, debitorului şi oficiului registrului comerţului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.

În cazul în care creditorii se opun la cererea debitorului în termen de 15 zile de la emiterea notificării, judecătorul-sindic îi va cita, împreună cu debitorul, la o şedinţă, soluţionând toate opoziţiile printr-o sentinţă.

În cazul cererilor creditorilor sau camerei de comerţ şi industrie teritorială, judecătorul sindic va comunica, în copie, cererile respective debitorului şi va dispune şi afişarea unei copii la uşa instanţei.

În termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul poate contesta că ar fi în încetare de plăţi, situaţie în care judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi creditorii, debitorul şi camera de comerţ şi industrie teritorială.

Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în încetare de plăţi, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinţă.

Dacă, dimpotrivă, judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în încetare de plăţi, respinge cererea creditorilor şi dispune că sentinţa să fie afişată la uşa instanţei.

Prin încheiere sau, după caz, sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul sindic va desemna, dacă este necesar, un administrator, stabilindu-i atribuţiile.

În urma deschiderii procedurii judecătorul sindic va trimite o notificare creditorilor, debitorului şi oficiului registrului comerţului, care va cuprinde convocarea şedinţei adunării creditorilor, care va trebui să aibă loc în cel mult 30 de zile de la deschiderea procedurii, termenul limită pentru înreg. creanţelor.

De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. De asemenea, se suspendă şi orice termen de prescripţie a acestor acţiuni (ele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii).

După deschiderea procedurii este interzis administratorilor societăţii comerciale, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorul sindic, acţiunile sau părţile lor sociale, deţinute la debitorul care face obiectul procedurii.

Nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă în acest sens.

Va fi nulă şi orice constituire de garanţii personale, sau reale, efectuată după deschiderea procedurii.

Administratorul sau lichidatorul, după caz, va întocmi şi supune judecătorul ui sindic, în termen de 30 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

Administratorul/lichidatorul poate introduce la tribunal acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Iar, dacă administratorul/lichidatorul nu o face, judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă el asemenea acţiuni.

1. Planul de reorganizare sau lichidare

Planul va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.

Planul va trebui să fie propus în termen de 30 de zile de la data deschiderii procedurii, el putând fi prelungit de judecătorul-sindic cu încă 60 de zile.

Nerespectarea acestor termene conduce la decăderea părţilor din dreptul de a depune un plan de reorganizare sau lichidare. Drept urmare, tribunalul va dispune trecerea la procedura falimentului.

În cazul în care se propune continuarea activităţii, proiectul planului de reor ganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului. Se vor indica şi modalităţile de lichidare a pasivului.

Planul de reorganizare prin continuarea activităţii poate să prevadă şi majo rarea capitalului social, caz în care judecătorul-sindic va convoca adunarea generală extraordinară a acţionarilor/asociaţilor, pentru a decide asupra acestei măsură.

Proiectul planului de lichidare trebuie să prevadă: cum, când şi în ce măsură li se vor plăti creditorilor sau compensa în alt mod creanţele prin convertirea cr eanţelor în părţi din capitalul social al debitorului ori prin novaţiune, ce garanţii vor putea fi referite fiecărei categorii, de despăgubiri urmează a fi oferite tuturor categoriilor de creditori, în comparaţie cu ceea ce are ? prin distribuire, în caz de faliment; cum şi de către cine va putea fi vândută averea debitorului şi ce efecte vor putea fi obţinute prin acesta, mai ales în ceea ce priveşte continuarea utilizării unor părţi din între prinderea debitorului, folosirea salariaţilor, satisfacerea creditorilor şi proiectele financiare pe care se întemeiază posibilitatea de realizare a planului; posibilitatea ca operaţiunile de lichidare să fie efectuate de debitor.

După depunerea planului judecătorul sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termene de 30 de zile.

Planul se va publica şi în Monitorul Oficial, partea IV.

Din momentul publicării toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan.

În termen de 30 de zile de la publicarea planului judecătorul sindic va ţine o Şedinţă cu creditorii, debitorul şi administratorul fiind şi ei citaţi.

Acţionarii şi asociaţii participă la şedinţă dacă sunt şi creditori ai debitorului.

Dacă sunt mai multe planuri, toate vor fi supuse votării în aceeaşi şedinţă.

Vor fi îndreptăţiţi să voteze cu privire la plan numai creditorii ale căror creanţe nu sunt contestate.

Creditorii vor vota separat, pe categorii stabilite prin lege.

Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creditori, dacă în fiecare categorie deţinătorii unei majorităţi prin valoarea creanţelor votează acceptarea pla nului.

Planul va fi confirmat de judecătorul sindic, dacă cel puţin două din categori ile de creditori acceptă planul.

O dată cu confirmarea planului judecătorul sindic poate impune debitorului unele condiţii sau limitări, concordante cu planul confirmat, pentru desfăşurarea activităţii.

Dacă nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecătorul sindic să înceapă de îndată procedura falimentului.

1. Reorganizarea

Odată planul confirmat, debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.

Judecătorul sindic va putea dispune ca administratorul să supravegheze acti vitatea debitorului până la împlinirea unei astfel de măsuri.

Dacă debitorul nu se conformează planului, administratorul sau oricare din tre creditori poate cere judecătorului sindic să aprobe începerea procedurii fali mentului.

Cu toate acestea, dacă se constată o redresare a activităţii şi o creştere a cuantumului sumelor care urmează a fi distribuite creditorilor, judecătorul sindic poate dispune, prin încheiere, prelungirea perioadei de reorganizare, pe o durată de cel mult l an.

În aceste condiţii, când judecătorul sindic a dispus continuarea activităţii de bitorului, creditorii pot face opoziţii, dar nu mai des decât la fiecare 60 de zile.

Înregistrarea unor astfel de opoziţii nu suspendă continuarea activităţii până când judecătorul sindic nu hotărăşte asupra lor, printr-o sentinţă.

Secţiunea 3. Falimentul

În lipsa unui plan de reorganizare, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorială poate adresa judecătorului sindic o cerere de a ridica debitorului dreptul de a conduce activitatea.

Cererea se admite motivat, printre motive figurând pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activi tate.

După deschiderea procedurii, dacă debitorul îşi declară intenţia de a lichida, judecătorul sindic va dispune sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitoru lui, iar dacă debitorul are bunuri în mai multe localităţi situate în judeţe diferite, judecătorul sindic va trimite notificări tribunalelor din acele judeţe, în vederea sigilării de urgenţă a bunurilor respective.

Vor fi supuse sub sigiliu: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile, aparţinând averii debitorului.

Averea debitorului va fi apoi inventariată de către lichidator, inventarul tre buind să descrie toate bunurile debitorului, chiar şi pe cele nepuse sub sigiliu, şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului, la cererea comitetului creditorilor sau a lichidatorului, judecătorul sindic putând numi un expert în acest sens pe cheltuiala debitorului.

În timpul acţiunii de sigilare lichidatorul va lua măsurile necesare pentru con servarea bunurilor, putând să vândă bunurile perisabile sau care implică cheltuieli mari de conservare.

Judecătorul sindic va putea, de asemenea, cu acordul prealabil al adunării creditorilor, dispune vânzarea de bunuri importante din averea debitorului: terenuri, fabrici, instalaţii, sumele realizate din vânzări fiind depuse la bancă, în contul averii debitorului.

Deschiderea procedurii trebuie notificat ă de judecătorul sindic oficiilor poştale, staţiilor de cale ferată, antreprizelor, depozitelor portuare şi altor locuri de înma gazinare şi, de asemenea se vor da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului.

Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării, în registrele de publicitate imobiliară, judecătorul sindic va trimite instanţelor sau autorităţilor care ţin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii spre a se face menţiunea necesară.

1. Stabilirea masei pasive

Lichidatorul va trimite fiecărui creditor o notificare în care va preciza termenul limită pentru înregistrarea creanţelor împotriva debitorului.

Creanţele vor fi prezentate de creditori cu o cerere, în termen de 30 de zile de la data trimiterii notificării de către lichidatori, şi vor fi înregistrate într-un registru care se va ţine la grefa tribunalului.

Toate creanţele vor fi supuse verificării, creanţele înregistrate la grefa tribu nalului fiind socotite valabile, atâta timp cât debitorul sau un creditor nu le contestă, caz în care judecătorul sindic le va stabili, prin sentinţă, valabilitatea, valoarea, prioritatea şi garanţiile.

De asemenea, după expirarea termenului pentru înregistrarea creanţelor lichidatorul va examina cât mai curând posibil toate creanţele şi actele înregistrate şi poate efectua o cercetare corespunzătoare pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

Ca rezultat al verificărilor făcute lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tri bunal un tabel preliminar cuprinzând toate obligaţiile debitorului, cu precizarea că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie.

În situaţia în care unele creanţe au fost contestate de debitor, lichidator sau de un alt creditor, judecătorul sindic va notifica creditorilor ale căror creanţe au fost contestate termenul când va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate contestaţiile.

1. Efectuarea lichidării

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator, sub controlul judecătorului sindic.

 

Lichidarea începe o dată cu afişarea tabelului cuprinzând obligaţiile debitoru lui.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcţionare sau individual.

În primul caz, al vânzării în bloc, judecătorul sindic va desemna un expert (sau o comisie de experţi) care, în termen de 30 de zile, va (vor) dispune un raport în care vor fi indicate, descrise şi evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună precizându-se şi sarcinile de care, eventual, sunt grevate. Vor fi propuse şi modalităţile de vânzare.

Judecătorul sindic poate avea obiecţii la raport, situaţie în care îl restituie pen tru refacere.

Dacă însă este de acord, raportul va fi supus votului adunării creditorilor, care, dacă va da aviz favorabil, judecătorul sindic va da dispoziţie lichidatorului, printr-o încheiere, să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare, în condiţiile propuse de raport.

Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, apro bată de judecătorul sindic, dar înainte de a fi supusă judecătorului sindic, propunerea va fi notificată debitorului şi creditorilor cu garanţii reale asupra bunului, care îşi vor putea formula obiecţiunile ce vor fi soluţionate, toate deodată, printr-o sentinţă de judecătorul sindic.

Veniturile obţinute din administrarea clădirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse în contul averii acestuia şi vor fi împărţite creditorilor în acelaşi timp cu preţul obţinut din vânzarea acestor bunuri.

Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori.

Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpărare, iar sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul deschis la o societate bancară pe baza dispoziţiei judecătorului sindic.

Creanţele vor fi plătite într-o anumită ordine stabilită prin lege şi anume:

• taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin le gea reorganizării judiciare şi a falimentului;
• creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de societăţile bancare în perioada de reorganizare, precum şi creanţele rezu ltând din continuarea activ debitorului;
• creanţele izvorâte din contracte de muncă,pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
• creanţele statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;
• creanţele garantate cu garanţii reale asupra bunurilor;
• creanţele rep sumele datorate de debitor asupra unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume peri odice destinate asigurării mij de existenţă;
• creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
• creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dob ânzile aferente, a celor rezultate din livrările de produse, prestări de servicii sau altor lucrări, precum şi din chirii;
• alte creanţe chirografare.

În ceea ce priveşte creanţele statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, în cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mică decât valoarea creanţelor din această categorie, judecătorul sindic va autoriza statul să îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare (aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare).

După ce bunurile din averea debitorului vor fi fost lichidate şi toate contestaţiile cu privire la creanţe vor fi fost soluţionate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final împreună cu un bilanţ general.

Copii de pe raport şi bilanţ vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi, de asemenea, vor fi afişată la uşa tribunalului.

Creditorii pot formula obiecţiuni la raportul final (în termen de 10 zile de la afişare).

Între 20 şi 30 de zile de la comunicarea copiilor către creditori şi debitori, judecătorul sindic va ţine cu lichidatorul, cu debitorul şi creditorii, o şedinţă în care va analiza obiecţiuni le la raport, în vederea aprobării lui, printr-o sentinţă. Dacă nu vor fi fost obiecţiuni, aprobarea raportului se face prin încheiere.

După ce judecătorul sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului.

1. d) închiderea lichidării

O procedură de lichidare judiciară va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului vor fi fost distribuite şi când fondurile nereclamate vor fi fost depuse la bancă.

În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va da o încheiere, în chizând procedura, încheiere care va fi comunicată în scris debitorului, tuturor creditorilor şi camerei de comerţ şi industrie teritorială.

Secţiunea 4. Închiderea procedurii

În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic poate da o încheiere de în chidere a procedurii, dacă constată că bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

De asemenea, judecătorul sindic va da o încheiere de închide a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, dacă creanţele v or fi fost acoperite prin distribuirile făcute.

Închiderea procedurii va fi notificată debitorului, tuturor creditorilor şi camerei de comerţ şi industrie teritorială, pentru ca cei interesaţi să poată formula obiecţiuni, care vor fi soluţionate de judecătorul sindic, deodată, printr-o sentinţă.

Prin închiderea procedurii, debitorul va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de deschiderea ei, sub rezerva însă de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase, situaţii în care debitorul va fi descărcat numai în măsura în care acestea vor fi fost plătite în cadrul procedurii.

Dispoziţiile legale referitoare la descărcarea debitorului, prin închiderea procedurii, nu se aplică debitorilor care, în ultimii 5 ani au fost supuşi procedurii şi au beneficiat de descărcare. Faţă de aceşti debitori, fiecare creditor îşi va păstra dreptul la plata restului creanţelor sale, potrivit dreptului comun.