În economia de piaţă, cele două principii importante: libertatea comerţului şi libera concurenţă constituie coordonatele activităţii comercianţilor.
Libertatea comerţului şi a industriei semnifică: libertatea de întreprindere şi libertatea de exploatare '.
Libertatea de întreprindere constă în dreptul persoanelor fizice şi persoanelor juridice de a efectua activităţi comerciale sau industriale, fără restricţii, direct sau prin constituirea de întreprinderi ori prin achiziţionarea sau dobândirea controlului asupra unor agenţi economici preexistenţi.
Libertatea de exploatare exprimă dreptul comerciantului de a conduce şi administra aşa cum doreşte, fără constrângere, ceea ce implică două importante prerogative: dreptul de a decide cu pr ivire la toate problemele comerţului său şi dreptul de a contracta cu orice agent economic existent.
Libera concurenţă constă în dreptul agenţilor economici de a folosi în competiţia pe piaţa liberă, mijloacele şi metodele proprii pentru menţinerea şi de zvoltarea comerţului, atragerea, păstrarea şi creşterea clientelei în scopul obţinerii unui profit cât mai mare. Aceste mijloace şi metode concurenţiale nu se limitează la conceptul tradiţional care atribuie concurenţei rolul exclusiv de a influenţa preţul mărfii determinându-i scăderea pe măsura creşterii ofertei de produse pe piaţa respectivă ' şi nici la calitatea pe care agenţii economici o asigură produselor (mărfurilor) spre a atrage clientela, ci poate consta şi în variate instrumente care constituie logistica întreprinderii, între aceste mijloace şi metode importante menţionăm: modul de prezentare a mărfii; ambalajul, difuzarea, re clama, noutatea produsului sau serviciului, renumele şi tradiţia producătorului, asigurarea canalelor şi a reţelelo r de distribuţie şi acţiunile promoţionale.
Competiţia liberă şi stimulativă dintre agenţii economici defineşte un anumit tip de comportament şi un anumit grad de moralitate. Concurenţa are în vedere înainte de toate exercitarea cu bună-credinţă a activităţii comerciale. Este o exigenţă prevăzută de art. l din Legea nr. 11/1991 care decurge din prevederile art. 54 din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii români, cetăţenii străini şi apa - trizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile cu bună credinţă fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
În al doilea rând, comerciantul trebuie să -şi desfăşoare activitatea comercială cu respectarea uzanţelor cinstite.
Este o condiţie prevăzută de art. l din Legea nr. 11/1991 care rezultă din art. 10 bis al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi din art. 134 al Constituţiei României.
Potrivit textului menţionat al Convenţiei de la Paris, „constituie un act de concurenţă neloială orice act de concurenţă contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială". Art. 134 din Constituţie prevede obligaţia statului de a asigura „libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".